Ştiri inventate

Preşedintele ţării şi premierul zboară în acelaşi avion spre Lisabona. Asta este considerată mare ştire. Vă daţi seama cum era dacă plecau cu avioane separate? Titluri de-o şchioapă în care se specula războiul dintre palate, influenţa lui nefastă asupra Europei ş.a. Într-o perioadă în care politica are destule de oferit ziariştilor, ştirile ar trebui să se axeze pe probleme reale, nu inventate. Abordarea de faţă seamănă cu aşa-zisele ştiri sportive din extra-sezon: fotbalistul cutare nu a semnat cu echipa cutare, iar patronul X nu are de gând să îl vândă pe jucătorul Y. Adică nu se întâmplă nimic.

La noi, din fericire sau din păcate, se întâmplă destule în politică. Iar ştirile ar trebui să reflecte ceea ce se întâmplă.

Teledon pentru Mircea Geoană

Înainte de a fi luat în derâdere de adversarii politici pentru argumentele penibile pe care le-au adus, încercând să justifice faptul că încă stă într-o casă de la stat, pe o chirie de nimic, deşi nu mai este ministru de aproape patru ani, Geoană a devenit ţinta glumelor în propriul partid. Mediafax anunţă că mai mulţi parlamentari ai PSD au primit SMS-uri prin care li se cerea să doneze un euro pentru ca şeful lor, soţia şi cei doi copilaşi să nu rămână în stradă. "Fii generos. Donează 1 euro pentru ca Mircea Geoană, împreună cu soţia şi cei doi copii să nu rămână în stradă. Trimite şi altor membri PSD pentru a şti", spune mesajul. De altfel, declaraţiile patetice ale lui Geoană pe această temă nu puteau fi tratate decât cu astfel de SMS-uri. Mai ales în condiţiile în care capul familiei Geoană are deja vrea 200 de mii de euro în cont cu care să-şi scoată familia din foame. Şi asta nepunând la socoteală un teren mai vechi de care Geoană a încercat să uite la un moment dat, radiindu-l din declaraţia de avere, pentru că nu-l putea justifica şi era bătător la ochi de valoros.

Adevărul despre fuziunea PD-PLD!

Vicepreşedintele PD Ioan Oltean a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, că democraţii nu vor accepta în noul partid PDL "curente care să creeze tensiuni", el precizând că "PLD va trebui să-şi dorească ce-şi doreşte PD".
Asta citim de pe fluxurile de ştiri: PD va impune voinţa de la centru, pentru că sunt majoritari, iar PLD va mima consensul şi va fi obligat să accepte dorinţele democraţilor. Ceea ce nu se spune este că acest tip de comportament este specific democraţilor doar în măsura în care el reprezintă modelul pe care îl impune, de mai sus, însuşi preşedintele. Nu, nu este vorba despre Emil Boc. Vicepreşedintele trebuia să fie sincer şi să prezinte adevărul până la capăt. Citatul ar trebui să sune astfel:
"El nu doreşte curente care să creeze tensiuni. Noul partid va trebui să îşi dorească ceea ce îşi doreşte iubitul preşedinte."

PDL – mesaj pentru cei avizaţi

Este limpede pentru toată lumea că înfiinţarea PDL a fost un eşec din punct de vedere politic şi comunicaţional. Totuşi, există şi un mare plus pe care îl înregistrează Traian Băsescu cu această mişcare.
Este vorba de mesajul subliminal pe care îl transmite celor care sunt implicaţi în politică şi care ne scapă nouă, celor care privim procesul din afară. Acest mesaj este o variantă modernă a celebrei replici a lui Alexandru Lăpuşneanu şi poate fi sintetizat la următoarea formulă: „Voi muri de gât cu toţi cei care mă contestă, dar, în schimb, nu îi voi uita pe cei care mi-au fost alături”.
Este, să recunoaştem, un mesaj puternic dat clasei politice – o specie de o adaptabilitate surprinzătoare - prin care preşedintele încearcă să obţină un nou ascendent asupra politicienilor. Din acest punct de vedere, anticipăm o serie de execuţii publice (eventual, prin intermediul DNA) care să confirme mesajul cezarului. Sau, mă rog, al vlădicăi.

PuDeLul lui Băsescu

După trei ani de aşteptare febrilă, Băsescu şi-a văzut visul cu ochii: un partid de dimensiuni discutabile numai pentru el şi ambiţiile sale de a mai încurca ţara mult timp de acum încolo. PD-ul lui Boc s-a contopit cu de-a sila cu cei care se lăudau că sunt adevăraţii liberali din România la vremea dezertării din PNL, adică Stolojan şi al lui iluştri necunoscuţi. A ieşit PDL, o combinaţie nefericită între numele PD şi numele PLD, care derutează pe toată lumea.
Măritişul celor două partide nu a venit ca urmare a unei iubiri vecină cu obsesia, ci se traduce într-o căsătorie de interes pe care a dictat-o socrul mare. Şi din care va avea mult mai mult de pierdut PD, decât PLD, care mai nou a devenit animalul de companie preferat al lui Băsescu.

Încurcate sunt reperele politicii!

Vasile Blaga dă un interviu în Evenimentul Zilei. Chiar pe la începutul lui, secretarul general al PD le cam încurcă. Încercând să susţină ideea potrivit căreia PD a ieşit învingător, Vasile Blaga zice: „Dau un exemplu, organizaţia din Iaşi care, în 2004, era fieful PNL. Raportul era 3:1 între PNL şi PD, iar astăzi noi avem 27,8% şi PNL are 29%, cu primar la Iaşi”. Nu am verificat procentele, dar, din câte ştim, primar la Iaşi este Gheorghe Nichita de la PSD…

Adriana Săftoiu – între Traian Băsescu şi Adriean Videanu

„Eu cred ca Adriean Videanu ar mai merita un mandat”, zice, într-un interviu din Evenimentul Zilei, Adriana Săftoiu. Şi mai adaugă: „marea lui problemă (a lui Adriean Videanu – n.n.) a fost şi de comunicare şi pentru că, la un moment dat, a dat sentimentul că îl preocupă mai mult politica decât primăria”.

Se cuvine să facem un scurt comentariu. Toată lumea sau, mai bine zis, majoritatea bucureştenilor au posibilitatea să aprecieze zilnic „performanţele” lui Adriean Videanu, în calitate de primar general al Capitalei. Este puţin probabil că Adriana Săftoiu nu ştie despre ce e vorba. Şi atunci care este rostul afirmaţiei de mai sus a fostului consilier prezidenţial? Până la momentul redactării acestui text, nu am identificat decât două răspunsuri.

Primul ne este oferit de ziarul Cotidianul care reproduce o afirmaţie (dată pe surse) a lui Traian Băsescu de la sediul PD. Furios de slaba prezenţă la vot şi de scorul înregistrat de Partidul Democrat, şeful statului ar fi declarat: „Cine a condus Bucureştiul să se dea jos din vagoane“.

Al doilea răspuns este unul mult mai „tehnic” şi porneşte de la premiza că Adriana Săftoiu este un consultant de imagine în căutare de clienţi. Iar Adriean Videanu este un client pe care şi l-ar dori multă lume în portofoliu...

B.E.C. calcă din nou pe bec!

Biroul Electoral Central a anunţat datele privind prezenţa la referendum după declaraţia preşedintelui Traian Băsescu, invocând insurmontabile probleme tehnice. Dacă o fi aşa, trebuie daţi afară cei care se ocupă, o dată la câţiva ani, cu astfel de numărători. Dacă o fi alta cauza întârzierii, trebuie schimbaţi pentru că răspund la alte comenzi decât cele date de fişa postului.

Oricare ar fi motivele, efectul a fost cel scontat de Traian Băsescu. A ieşit şi a declarat, bazându-se pe cifre din surse oculte: că sunt cinci milioane de oameni care au fost prezenţi la referendum; că ar trebui să mai schimbăm legea ca să ţinem cont de cei pe care îi interesează politica; şi multe altele, unele mai savuroase, altele de-a dreptul triste.

Cel mai trist este că B.E.C. a găsit de cuviinţă să vină cu rezultatele exacte ale prezenţei la referendum imediat după. Mult umflate după aşteptările unora, mult sub aşteptările altora. Cert este că preşedintele a ţinut un discurs bazat pe cifre inventate, iar B.E.C. nu mai este credibil. Şi nu este prima oară când se "sincronizează" cu declaraţiile preşedintelui. Poate fi doar un sindrom al referendumului de care suferă şi Băsescu, şi B.E.C.!

Discursul naţionalist PC: tactică de campanie sau decizie strategică?

O analiză sumară a discursului Partidului Conservator relevă faptul că acest partid a alunecat (voit!) către un mesaj naţionalist. Ţintele acestor mesaje sunt reprezentanţii comunităţii maghiare. Mai exact, Marko Bela şi Laszlo Tökes, pe care liderul PC, Dan Voiculescu, i-a atacat constant pe durata campaniei pentru alegerile în Parlamentul European.

Este foarte posibil ca, în plan electoral, PC să îşi fi propus folosirea unui discurs naţionalist după modelul lui Gigi Becali. Relativa decădere a latifundiarului din preferinţele electoratului (care, trebuie menţionat, lasă un culoar pentru alte formaţiuni politice din România) poate constitui o şansă pentru alte partide să îşi potenţeze discursul naţionalist.

Indiferent însă de motive, acest „derapaj” discursiv al PC creează premizele unei apropieri politice dintre formaţiunea condusă de Dan Voiculescu şi celelalte formaţiuni, mai mult sau mai puţin „naţionaliste”, ale scenei politice. Ne referim, în primul rând, la PRM, cu care liderul PC a încercat să stabilească colaborări politice punctuale. În al doilea rând, ar putea fi vorba de PNG (de ce nu?), chiar dacă, în acest moment, nu există premize solide pentru apropierea celor două formaţiuni.

Se va transforma oare această apropiere discursivă într-o colaborare politică? Răspunsul îl vom avea după alegerile europarlamentare când multe din necunoscutele de azi se vor transforma în certitudinile de mâine.

Despre verticalitate şi echidistanţă în presa românească

Ne-a atras atenţia un articol din presa de astăzi. Este vorba de editorialul „Băsescu avea dreptate” semnat de Ioana Lupea şi publicat de ziarul Evenimentul Zilei. Lăsând la o parte titlul editorialului, care este unul previzibil pentru Ioana Lupea, vom trece direct la subiect.

În editorialul cu pricina autoarea se referă la intenţia Guvernului de a desfiinţa DNA, având la bază o aşa-zisă declaraţie a ministrului Chiuariu. Până aici nimic relevant. Problema apare în momentul în care am constatat (după o sumară documentare jurnalistică) că întregul material, de la un cap la altul, este o speculaţie de presă. Să vedem despre ce e vorba.

Marţi, 20 noiembrie a.c., ministrul Chiuariu s-a întâlnit cu reprezentanţii presei străine. În urma acelei întâlniri, a rezultat o ştire, lansată de agenţia Reuters, prin care se arăta că ministrul Justiţiei a declarat că „UE împiedică lupta împotriva corupţiei”. Precizăm că, din toţi participanţii la acea reuniune, ştirea a fost dată doar de Reuters.

În urma acestei ştiri, Ministerul Justiţiei a dat un comunicat de presă în care a precizat faptul că informaţiile şi afirmaţiile conţinute în ştirea Reuters sunt eronate şi scoase din context. Cu alte cuvinte, s-a infirmat faptul că informaţia vehiculată de Reuters ar fi fost asumată de Ministerul de Justiţie.

Tot din presă aflăm (atenţie, din Evenimentul Zilei) că purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Mark Grey, rugat să comenteze acest subiect a arătat că salută „faptul că ministrul român al justiţiei şi-a clarificat comentariile. El (ministrul – n.n.) afirmă că a fost incorect citat”.

Şi acum să revenim la editorialul Ioanei Lupea. Ce este la mijloc: lipsă de profesionalism sau rea-voinţă? Răspunsul este, în ambele variante, unul dezamăgitor.

Destinaţie finală - Constituţia

Preşedintele contestă la CC tot ce nu-i convine. Şi nu e singurul. Curtea Constituţională a devenit în ultima vreme ţinta bombardamentelor de cereri şi contestaţii din toate zonele politice. Proiectul de vot uninominal este doar un caz, unul în care nu e clar dacă cel susţinut de Guvern are şansele să treacă, în condiţiile în care nu se ştie dacă referendumul va fi validat. Nu ştim în ce măsură o decizie a CC îl va lămuri, în acest caz, pe preşedinte, dar cu siguranţă unul dintre efecte va fi şi acesta: Curtea Constituţională devine o instanţă la care se apelează din ce în ce mai des şi din motive din ce în ce mai puţin excepţionale. Pe termen lung, această situaţie ar sugera faptul că legea fundamentală, recte Constituţia României, este creată în aşa manieră încât să creeze confuzii la orice nivel. REZULTATUL? Trebuie modificată Constituţia. Nu ar fi un lucru aşa rău în sine, dacă lucrul acesta nu s-ar întâmpla după bunul plac al unui singur om. Acesta este adevăratul pericol.

Dacă nu ne ducem noi în Congo, vine Congo la noi

Mai ţineţi minte cum ne invitau Băsescu şi ai lui să emigrăm în Congo în cazul în care Năstase ar fi ajuns preşedinte? N-a mai fost cazul de emigrat, dar obsesia lui Băsescu pentru Congo a rămas. Mai nou, vrea să bage naţiunii pe gât un sistem de vot uninominal care merge perfect în ţări unde nici pasărea cerului nu zboară liberă. Într-un clasament al Freedom House, luat de aici, jumătate din cele 19 ţări care folosesc uninominalul marca Băsescu sunt dictaturi. Adică genul de regim spre care bate şi Băsescu. Belarus, Coreea de Nord, Cuba, Egipt, Iran, Togo, Turkmenistan, Uzbekistan, Vietnam şi, cu voia dumneavoastră, Congo Brazzaville, sunt-eufemistic vorbind-statele unde uninominalul lui Băsescu merge brici. În alte şase state din listă, cetăţeanul e “parţial liber”, iar în alte trei (Franţa, Mogolia şi Mali) omul chiar e liber. Cu observaţia că Franţa vrea să scape rapid de acest sistem. Dar asta nu e problema lui Băsescu.

Se pregăteşte Geoană?

Pe 18 noiembrie, la Sala Palatului, ora 19.30, a avut loc concertul eveniment "The Sound of America", cu doi mari artişti români, A. G. Weinberger şi Aura Urziceanu.

Iar la 8 şi zece,

Când afară-i rece,

Cine intră-n sală?

Tocmai Mircea Geoană.

Atras de sunetul muzicii americane şi de amintirile de pe când era ambasador în SUA, preşedintele PSD s-a furişat în sală şi a savurat, probabil, concertul. Lumea se întreabă de ce campania PSD merge aşa cum merge. Poate fi şi asta o explicaţie - refugiul în trecut al domnului MIrcea Geoană. Îi dorim să rămână în continuare în trecut. La urma urmei, multă lume a uitat opţiunile sale politice de pe vremea când era mai aproape de State decât de România. Te pomeneşti că, furat de magia sound-ului american, va mai trimite o scrisoare domnului Constantinescu.

Curăţenie pentru poftele preşedintelui!

Ştirile cu conţinut sexual, mai mult sau mai puţin explicit, încep să se infiltreze în politică, în centrul lor aflându-se PD, PLD şi preşedintele. Trecem de scandalul Elena Băsescu - Andrei Hrebenciuc, care sunt şi nu sunt împreună după modelul impus de alt cuplu celebru, Bahmuţeanu-Prigoană. Ajungem la tabloidele care anunţă striperi declarându-şi dragostea pentru fiica preşedintelui. Apoi ne aducem aminte de Titus şi Jasmine, wannabees în industria erotică şi în Partidul Democrat deopotrivă. Ei nu au reuşit, în schimb Simona Sensual, o altă nurlie care prezenta şi pierdea vremea prin ziare de scandal, a fost primită cu braţele deschise în partidul respectiv. Ajungem fără să vrem şi la Alina Plugaru, "regina" divelor dezbrăcate, care a reuşit să se înscrie în Partidul Liberal Democrat, de această dată. Iar când totul părea deja dus la extrem, Băsescu supralicitează în stilul caracteristic şi anunţă un hotline pentru cetăţeni şi ziarişti. "Sunt fierbinte, sunt apa caldă cu care trebuie să facem curăţenie!", pare să spună şeful statului. Te trec fiorii dacă te gândeşti la ce îi trebuie curăţenia. Oare pentru o nouă exhibare a propriilor pofte?

Visul lui Mircea Geoană

Din declaraţiile preşedintelui PSD se poate înţelege că Guvernul visează. Mai mult, se pare că visează erotic. Să fim serioşi. Dacă Mircea Geoană are impresia că va avea vreun impact semnificativ cu astfel de sintagme, el este cel care visează. Ştim cu toţii parabola filozofului care se visează fluture sau invers. Din păcate pentru el, Geoană se visează filozof. Ceea ce spune multe despre starea lui. Cu asemenea gogoşi nu face decât să atragă atenţia asupra metamorfozei la care aspiră. Din gogoaşă, fluture.

Curăţenia de toamnă-iarnă

„Hai la curăţenie!” este îndemnul unei machete de presă care a împânzit presa de astăzi. Protagonistul campaniei nu este vreo firmă de salubritate, ci chiar preşedintele României, care încearcă să ne determine, astfel, să mergem la referendum. Probabil, preşedintele şi-a imaginat că românii, la un simplu pocnit din degete (aşa cum sugerează poza din machetă), vor avea acelaşi reflex ca şi patronii firmelor abonate la contracte cu statul şi vor ieşi la o curăţenie generală... Dar nu a gunoiului de la Glina, ci a celui de la nivelul clasei politice actuale. Lăsând la o parte această observaţie, vom încerca să fim cât mai obiectivi în analiza noastră foarte succintă.

Câteva cuvinte despre machetă. În mod predictibil, aceasta se constituie într-un mijloc prin care preşedintele încearcă să avantajeze cele două pupile ale sale – PD şi PLD – în campania pentru Parlamentul European. Albastrul şi portocaliul (culorile PD şi PLD), utilizarea sintagmei „Da pentru Uninominal” - sunt elemente care îşi propun să sugereze electoratului o relaţionare cu campania Alianţei D.A. din 2004, dar şi cu cea de la referendumul din mai anul acesta.
Poza preşedintelui aranjată în colţul machetei nu mai constituie nici ea o noutate. În acest fel, se obţin două efecte care îl avantajează pe Traian Băsescu:
1. Se ascund defectele personale ale preşedintelui (calviţia, o parte din riduri şi deja celebra privire)
2. Se oferă o poziţie interactivă a preşedintelui în raport cu „spectatorul” (în acest fel se sugerează că Traian Băsescu este de partea aceluia care trebuie să se prezinte la actul de curăţenie).

Cât despre slogan vom spune doar atât: este mobilizator, succint, dar mult prea general. Acest neajuns face ca miza sloganului să fie una confuză. Dacă nu ar fi chiar Traian Băsescu care să gireze acest îndemn, reacţia firească a cetăţeanului de rând ar fi un „Hai sictir!”.

Europarlamentarele şi sănătatea!

Există un ziar - Jurnalul Naţional, care marţi are un supliment - Jurnalul de sănătate. Nu, nu ne-am apucat să facem reclamă, ba dimpotrivă. Nu ştim exact dacă apar online materialele de campanie PC tipărite în ziare, dar vă atenţionăm asupra conţinutului copertei a patra a suplimentului cu pricina.

Descrierea? Poză mare, aproape invazivă, cu chipul unei bătrâne acoperită de riduri şi de o broboadă. Scrisul? "Prea multă nedreptate în România! Stop nedreptăţii! Votează Partidul Conservator!

Ei bine, acţionăm în numele sloganului pe care şi-l însuşeşte PC şi spunem şi noi: opriţi-vă din exploatarea sentimentală a unor bătrâni care nu mai ştiu nici de ei, darămite de politică! Cea mai mare nedreptate este chiar apariţia în Jurnalul de sănătate a unor astfel de machete odioase! Cineva de acolo e nesănătos de-a dreptul!

Cine vrea sănătate şi politică la pachet, să cumpere ziarul şi suplimentul. Cine e curios, să se uite. Cine e sănătos, să uite tot ce înseamnă ziar şi supliment. Hai sănătate!

Update: pentru a nu fi acuzaţi de lipsă de transparenţă, am scanat şi adăugat ulterior poza cu pricina.

Guşă merge după principiul “Eu te-am făcut, eu te omor”

Cozmin Guşă şi-a găsit un scop în viaţă. Zice că vrea, ca până în 2009, să scape ţara de Traian Băsescu. Guşă ia proiectul ăsta ca pe o datorie, pentru că “foarte mulţi l-au rugat” şi pentru că susţine că el e cel care l-a făcut preşedinte pe Băsescu. “Foarte mulţi m-au rugat să scap ţara de Traian Băsescu. Nu mai am nevoie de încă un îndemn, pentru că acesta este scopul meu politic până în 2009 şi cred că mi-l voi îndeplini, e o necesitate pentru România", spune Guşă, într-o declaraţie care-în ciuda virulenţei- sună mai mult a tachinare, decât a invitaţie la duel.

Despre Băsescu, Guşă mai zice că e un “clovn penibil”-referire la faptul că plânge mult şi des. “Un bărbat nu plânge decât dacă îşi propune sau dacă stă prost cu nervii. A cerşit clemenţa evreilor, s-a dus la muzeul Holocaustului, a cerut clemenţa românilor, s-a dus pe umărul lui Stolojan şi a plâns. Când vrea să-l iubească sportivii, se duce pe stadion şi plânge când cântă imnul”.

Băsescu are site. Site-ul n-are nimic.

Special pentru referendumul din 25 noiembrie, Băsescu şi-a schimbat site-ul la faţă. Nu e clar dacă site-ul este în construcţie sau dacă Băsescu are doar atât de puţin de spus despre votul uninominal. Că despre alegerile europarlamentare, e clar că nu are de spus nimic. Site-ul, aşa sărac cum e el, are un îndemn de mers la vot, o mică prezentare a emisiunii de la TVR în care Băsescu a explicat “de ce este atât de important referendumul pentru votul uninominal”, o poză cu Băsescu şi Cămaşa lui şi multe capturi video cu Băsescu şi Monica Ghiurco. Întrebarea zilei: De ce nu vrea Băsescu să vorbească şi despre alegerile europarlamentare? a:)) pentru a nu fi acuzat că susţine un partid sau altul, b:( pentru că nu-l interesează subiectul, c;) pentru că aşa vrea el.

Preafericitul Daniel îi va lua faţa lui Traian Băsescu în chestiunea basarabeană ?

Găsim în presa de astăzi următoarea declaraţie: „Suntem foarte îngrijoraţi şi, desigur, acţiunile Patriarhiei Române nu vor rămâne fără urmări”. Nu este o declaraţie a vreunui politician ateu sau ONG care sprijină minorităţile sexuale. Avertismentul belicos vine din partea unui mitropolit rus, „indignat” de decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a reactiva trei episcopii istorice de pe teritoriul Republicii Moldova. Respectivul mitropolit nu este un fiteşcine, ci chiar preşedintele Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei.

Se anunţă, aşadar, o confruntare pe viaţă şi pe moarte între cele două biserici. Mai mult, reprezentanţii bisericii ruse încearcă să-i atragă de partea sa în „războiul sfânt” cu BOR şi pe confraţii întru credinţă din Ucraina. În acest sens, vicepreşedintele Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, episcopul Mark, a atras atenţia, într-un mod cât se poate de „creştinesc”, asupra faptului că decizia Sinodului BOR nu vizează doar teritoriul Republicii Moldova, ci şi pe cel al Ucrainei (cele trei episcopii vizând şi regiunile Odesa şi Bucovina).

Şi acum întrebare de baraj: vor avea reprezentanţii BOR inteligenţă politică şi credinţă întru Dumnezeu pentru a realiza ceea ce nu a reuşit preşedintele Băsescu?

Lupul moralist

Încă un verdict CNSAS confirmă un vechi proverb. De ce să nu fie întocmai ca în avertismentele străbunilor? De ce să nu pui lupul paznic la oi? La urma urmei acest proverb vine dintr-o realitate. Ca şi în mai celebrul "Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba", se demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că modelul instituit la vârf are prozeliţi şi în rândul social-democraţilor. Urmează o nouă serie de proverbe care îşi aşteaptă împlinirea în realitatea politică: "Iarna n-au mâncat-o lupii". Poate pentru că nu e ca vara.

Adrian Sarbu l-a concediat pe directorul general al Mediafax

Directorul general al Mediafax, Cristina Vulpe, a fost înlocuită astăzi din funcţie. Noul director va fi Cristian Dimitriu, până acum redactor-şef al agenţiei. Decizia excluderii Cristinei Vulpe din Mediafax a venit direct de la boss-ul MediaPro.

Stolojan are o pasiune pentru el însuşi

Thedor Stolojan are site. Se numeşte, normal, theodorstolojan.ro. Partidul său mic, mic de tot n-are site propriu-zis, pentru că pe „platformaliberala.ro” n-a mai scris niciun liberal-democrat plictisit de la înfiinţare. Pentru cine nu mai ţine minte, Platforma Liberală era numele de cod şi de vrăjeală al lui Stolojan, la vremea când jura că n-o să mai facă partid în viaţa lui.
În fine, pe Stolojan nu-l interesează că partidul său minuscul n-are site, n-are identitate, personalitate şi, în general, nu există. În schimb, şi-a făcut el un site în care numele îi apare la fiecare două cuvinte. Site-ul a fost conceput special pentru europarlamentare, unde şi PLD participă, ca şi restul partidelor, cu o echipă. Despre aceasta, Theodor Stolojan nu simte nevoia să vorbească. Dar deloc. Aşa că se revanşează vorbind despre el: cum că este serios, corect, credibil, generos. Oricum, cel mai bun.
În rest, la o privire atentă, site-ul seamănă foarte mult de cel al lui Băsescu, un alt admirator înfocat al propriei persoane. În plus, şi Stolojan are obsesia ardeiului şi atentează flagrant la sloganul care l-a făcut celebru pe Băsescu.

Obsesia ardeiului

Micul partid al lui Dan Voiculescu încearcă în slogan uşor copiat, uşor perimat şi foarte neinspirat pentru europarlamentare...

...totul e asezonat cu un cântecel de dor şi jale, care stoarce lacrimi, care n-are nicio legătură cu caricatura şi care sună cam aşa...
„Undeva prin munţi, văi şi păduri,/ Te-ai născut în sânge, viaţa s-o înduri/Pe căile spinoase cu pieptul dezvelit/Ai păşit în viaţă atât de chinuit..”

Băsescu, belicos la B1

Aşa cum am avertizat în comentariul nostru de ieri, Traian Băsescu a ieşit la atac. Ne bucurăm că există strategi pe care îi inspiră sfaturile noastre şi îi îndemnăm să ne citească şi de acum înainte. Numai aşa vor înţelege şi ei ceva.
"Naşul" i-a pus la dispoziţie o întreagă emisiune în care preşedintele dă în stânga şi dreapta. Clasa politică, Parlamentul, Guvernul, miniştrii - toţi sunt vizaţi şi anatemizaţi. În acelaşi ton cu mai vechiul său demers în care avertiza "Hoţul strigă hoţii!", domnul Băsescu îşi simte căciula grea de muşte şi strânge rapid paiele din ochii scoşi ai tuturor, doar-doar n-o vedea nimeni ditamai bârna din propriul său ochi.
Încheiem şi acest comentariu cu un avertisment: pas cu pas, bârnele se adună şi preşedintele îşi poate face o căsuţă în care să trăiască fericit şi departe de viaţa politică. Strategi, la treabă!

Despre Iliescu, Băsescu, Constantinescu şi originile lor

“Gazeta de Maramureş” a căutat mult şi a ajuns la concluzia că ultimii trei preşedinţi se trag, într-un fel sau altul, din Maramureş. Urmare a investigaţiilor făcute prin cătunele maramureşene, s-a stabilit că singura rudă a lui Iliescu din partea părinţilor trăieşte în comuna Rozavlea, unde s-a născut Maria Bucur, mama vitregă a fostului preşedinte. Mătuşa “Bunicuţei”, pe numele ei Ileana Stoica, povesteşte cum se ducea “Ionel” pe câmp, “când era mai micuţ” şi cum alegea ciorbele şi “verdeţurile”, în locul sticlei de horincă şi al slanei. După ce-a ajuns băiat mare, n-a mai trecut pe la Rozavlea. De aici urmează o povestioară simpatică cu Iliescu, preşedintele, în rol de Moise: „Era coloană, s-o împărţit poporu’ pă două părţi. Şi era Mircea Paşcu în spatele, ori în ‘naintea lui. Nu mai ştiu. El o zănit drept la mine…”

În cazul lui Băsescu, “Gazeta” citează o enciclopedie online apărută recent şi care susţine că familia lui Băsescu ar fi originară din satul cu aproximativ acelaşi nume. Dezvăluirea e şi mai tulburătoare, când ni se precizează că Băsescu ar fi urmaşul lui Gheorghe Pop de Băseşti. Lui Constantinescu, “Gazeta” nu i-a găsit rude interesante în Maramureş, dar nu exclude varianta ca acesta să fi avut “o mândră” prin zonă…

Bastârca, Băsescu şi Bâstroe

Ştirea ne duce cu gândul la două consecinţe imediate. Prima ar fi cea în care interpelările făcute de preşedinte presei se adaugă lungului şir de remarci nepotrivite. Traian Băsescu a dovedit că, în cazul în care nu are jurnaliştii de partea sa, este în stare să îi transforme pe loc în vinovaţi, bazându-se pe simpatia populaţiei pentru el şi pe antipatia acesteia pentru „ziarişti”. Preşedintele nu suportă critica, se oţărăşte la cine poate. Starea sa de iritare arată, de fapt, cât de conştient este că a greşit. A doua consecinţă este, poate, chiar mai gravă, şi se raportează chiar la puterea domnului preşedinte şi la relaţia acestuia cu poporul., Electoratul se aşteaptă de la Traian Băsescu, perceput ca un individ puternic şi cu un instinct politic ascuţit, ca aceste atuuri să fie folosite, deopotrivă, în lupta politică internă, dar şi în politica externă. Orgoliul naţional este un subiect sensibil şi el trebuie gâdilat permanent pentru a dovedi tuturor că eşti capabil să conduci o ţară. În cazul de faţă, cu atât mai mult cu cât este vorba de Ucraina. Concluziile acestui gest cel puţin nepotrivit duc la conturarea unei imagini total nesatisfăcătoatre a preşedintelui în ochii tuturor: ai altor diplomaţi, ai presei, ai populaţiei şi ai lui însuşi. Băsescu este în scădere şi este foarte posibil ca, asemeni ursului rănit, să încerce să se replieze pe poziţii de forţă atacând liberalii. În acest fel ar scăpa de eticheta provizorie de om politic slab şi ar da un semnal tuturor că este gata de luptă pentru confruntările politice electorale ce se apropie vertiginos.

Dâncu, despre Iliescu: “Javră bătrână”.

După cum ştiam cu toţii, grupul de la Cluj are o părere foarte bună despre Ion Iliescu. Dar chiar aşa de bună, nu s-ar fi aşteptat nimeni, niciodată. Iată ce amabilităţi e în stare să emită Vasile Dâncu (interviu în “Gazeta de Cluj”, 30 octombrie), la adresa lui Iliescu. Vorbind, din nou şi plicticos, despre reforma din PSD, Dâncu sare urât la gâtul lui Iliescu, fără a-i pronunţa numele, desigur:

“Trebuie păstraţi bătrânii înţelepţi, dar eliminate javrele bătrâne pentru care partidul este doar o cârpă de şters pe picioare. Trebuie să terminăm urgent cu resturile bolşevice şi cu sinecurile pentru scursorile vechiului regim”.

Şi nu se opreşte aici…

”(PSD este- n.n.) un partid care se caută pe sine, un partid în care nu au dispărut şulfele bolşevice şi golanii tranziţiei”

Şi lui Mircea Geoană, cu dragoste…

“Mircea Geoană nu este prostănac, înţelege sigur ce are de făcut. N-o să înţeleg niciodată de ce face tot ceea ce îl fragilizează, pe el şi partidul, de ce nu grăbeşte reforma şi schimbarea oamenilor”

Vanghelie l-a făcut de râs pe Iliescu. Geoană n-a avut nevoie de ajutor

Primarul-crocoduş a încercat ieri strategia vieţii lui. L-a invitat pe Băsescu la spectacolul de lansare a candidaţilor PSD. Manevra gândită pe jumătate, fireşte, era că Băsescu n-o să vină pe motiv că nu putea să-l lase pe premierul turc, Recep Tayyp Erdogan, cu ochii în soare. Băsescu a venit însă când le era pesediştilor lumea mai dragă şi când Geoană chiţăia mai cu nerv despre preşedintele ţării, care-iată- e părtinitor, jucător, dictator,infractor..

De-un penibil impecabil a fost discursul lui Geoană de după sosirea lui Băsescu. A fost imaginea clară unui şcolar mediocru, dar, de felul lui silitor, care face clasa de râs tocmai la lecţia deschisă cu domnu’ inspector.

Şi mai tristă a fost situţia lui Iliescu care, deşi a stat în banca lui, s-a bucurat de toată atenţia prezidenţială. Din cauza faptului că Vanghelie a fost lăsat să zburde liber, cu ideile lui cu tot, Iliescu a încasat una din cele mai umilitoare lovituri. Băsescu şi-a adus aminte că Rompexo (locul de paranghelie al lui Vanghelie) e locul unde, în anii 90, soţul doamnei Nina le mulţumea minerilor pentru spiritul civic deosebit. Replica nervoasă a lui Iliescu a venit prea târziu, pe posturile de televiziune. “Nu-mi e ruşine de trecutul meu”. Face bine la sănătate să-ţi repeţi asta tot timpul…

Parlamentul, agent electoral al lui Băsescu

Fac dragii noştri parlamentari ce fac şi reuşesc să enerveze pe toată lumea. Ultima prostie a fost cea cu modificarea Codului de Procedură Penalã şi a Codului Penal. Ceea ce nu reuşesc să înţeleg este ce dracu’ e în capul lor? Din informaţiile apărute în presă rezultă că proiectul de modificare a fost trecut de Comisia Juridică luni seară. Nimeni nu a ştiut de şedinţa comisiei, nimeni nu a relatat despre discuţii. Marţi dimineaţă, proiectul a ajuns în plen unde a fost votat în 30 de secunde. Din nou, nimeni nu s-a sesizat. Până aici strategia a fost perfectă. Ceea ce nu înţeleg este cum naiba au crezut ei că vor reuşi să trimită la promulgare proiectul fără ca nimeni să nu se prindă de manevră. Chiar sunt atât de infantili încât să creadă că niciunul dintre juriştii de la Cotroceni nu va citi proiectul? Chiar au crezut că având o asemenea “plăcintă” Băsescu nu o va folosi? Mare greşeală! Acum, teoria celor “322” care sabotează lupta anticorupţie mai are un stâlp de rezitenţă. Şi uite aşa îi ridică chiar cei mai mari opozanţi ai preşedintelui mingi la fileu, cu care acesta sã înscrie punct după punct.

De când e Băsescu diplomat?

Preşedintele a refuzat invitaţia de a participa la lansarea campaniei electorale a PSD, pe motiv de “program încărcat”. De ce s-o fi mai obosit Băsescu să mintă atât de politicos? Nu-i stă în fire (să fie politicos), iar minciuna sare în ochi. Programul i-ar fi permis multe activităţi extra-prezidenţiale. Inclusiv vizita la manifestaţia PSD, care începea la 17.00, în timp ce programul lui Băsescu se oprea, conform site-ului preşedinţiei, undeva la ora 16.00).
Nu era mai simplu să repete şi pentru Vanghelie, care nu deschisese televizorul alaltăieri, la ora 19.00, că nu va susţine în campanie pe altcineva decât PD?


UPDATE: Până la urmă s-a dus la PSD. N-a uitat să sublinieze că şi-a dat tot programul peste cap pentru a fi prezent la manifestarea pesediştilor. Care program?!?!

Metrosexualii din Parlament

Deputaţii s-au abonat la reviste pentru femei. Evident, şi fizicul şi etatea îi recomandă pentru a consuma astfel de produse. Adică e clar că le va arde buza până va apărea noul număr din CoolGirl (revistă dedicată adolescentelor!!) pentru a devora sfaturi de genul “Cum îl faci să te placă şi mai mult?”, “Există dragostea perfectă?”, “Învaţă totul despre french kiss” sau “Când ştii că trebuie să spui te iubesc?”.
De prost gust cum îi ştiţi, nu s-au putut abona doar la o singură revistă, gen aia care avea cele mai bune chestionare, cele mai bune tipsuri pentru o manichiură french reuşită sau cei mai mişto bărbaţi dezbrăcaţi, ci le-au luat pe toate: Cosmopolitan, Tabu, Lumea Femeilor, Elle, ş.a.m.d.

Uitaţi-vă la feţele de mai jos. Nu-i aşa că par exact genul Cosmo: actuali, activi şi atractivi?

Vine uninominalul! Cine este Buridan?

Pa partea guvernamentală se anunţă că săptămâna viitoare proiectul de lege va intra în dezbaterea Senatului. Pe partea prezidenţială, surse declară că e gata decretul pentru referendum. Cine are dreptate? Logica elementară ar spune că puterea legislativă plus cea executivă trebuie să aibă câştig de cauză. Dar nimeni nu trebuie să îl subestimeze pe Sailor Man. Că tot rimează cu Buridan.

Revolutia "linistita" din Polonia nu se va repeta în România

După numărarea a 99% din voturi, Opoziţia (adică liberalii de la Platforma Civică) au câştigat alegerile anticipate cu 42%. Partidul fraţilor Kaczynski, Partidul Legii şi Dreptăţii, s-a situat pe locul 2 cu 32%.
Dacă ar fi să fiu subiectiv, aş spune că revoluţia din Ucraina a eşuat rapid, când Victor Iuscenko a demis guvernul Iuliei Timosenco, revoluţia poloneză promisă de fraţii Kaczynski a eşuat şi ea, iar revoluţia "portocalie" a lui Traian Băsescu nu se simte nici ea foarte bine. Nu voi fi subiectiv şi voi spune că democraţia nu se face prin revoluţii zgomotoase, ci prin revoluţii "liniştite". Sincer să fiu, am încercat o satisfacţie imensă când am auzit că Opoziţia a câştigat în Polonia. Să vă spun şi de ce.
În primul rând, pentru că Opoziţia a venit cu un mesaj economic, consistent, nu cu un mesaj "inventat" despre duşmani invizibili.
În al doilea rând, pentru că mi-am reamintit că electoratul se satură, la un moment dat, de discursul tip "criză". Polonezii s-au săturat după numai 2 ani, pentru că mulţi au văzut acest tip de discurs fără consistenţă în realitate - sunt vorbe despre reformarea unui sistem aruncate în vânt de către oamenii buni de gură din sistemul respectiv (ei sunt aceiaşi care au interes ca acel sistem să nu se reformeze).

Înainte de a încheia cu două observaţii despre eventualul deces al revoluţiei portocalii de la noi, vreau să mai fac o atenţionare legată de importanţa acestui vot. Dacă ar fi să abordăm o perspectivă sistemică asupra democraţiei, vom înţelege că în democraţiile tinere (şi nu numai) este normal ca electoratul să gireze personaje ca Traian Băsescu sau Lech Kaczynski. Este o modalitate excelentă de autoreglare a sistemului prin rotaţia la putere. De asemenea, este o formă de iluzionare a electoratului, care are impresia că poate decide destinul unui politician (că poate printr-un vot să "dea cu un politician de asfalt"). Odată ce acest catharsis este consumat, electoratul revine la sentimente mai bune şi votează pe baza soluţiilor pragmatice. Dacă nu se produce această revenire la "normalitate", de abia atunci putem vorbi despre degradarea democraţiei.

La final, câteva referiri la Traian Băsescu şi revoluţia noastră, care pare să nu se mai termine. Am o veste proastă ... nici nu se va termina prea curând. Marea problemă la noi este că Traian Băsescu nu a deţinut încă toată puterea şi s-a mărit miza revoluţiei. De pildă, dacă PD avea şi funcţia de premier încă din 2004, nu ar mai fi prins teren ideea de republică prezidenţială. În Polonia, fraţii Kaczynski au deţinut primele 2 funcţii din stat, deci şi-au asumat fără rezerve Puterea. La noi, Traian Băsescu a putut apela permanent la motivul "Consiliului". Întâi a fost "soluţia imorală", apoi a fost premierul şi liberalii "corupţi". Până când nu vom avea premier de la PD, este greu de crezut că revoluţia portocalie de la noi se va consuma. De dragul scenariilor ... să presupunem că PD ar ajunge la putere. Ştiţi ce se va întâmpla? Dacă PD va controla Parlamentul, în mai puţin de 1 an vom avea republică prezidenţială. Ulterior, premierul pedist, care va strânge nemulţumirile populaţiei, va fi schimbat de preşedinte, iar revoluţia va continua sub o nouă formă. Aşa că ... buckle up and enjoy the ride!

Cum a ajuns Hrebenciuc pe lista PD pentru PE?

PD are pe lista pentru europarlamentare un candidat cu nume de guzgan. Tânăra speranţă a politicii de la Bruxelles are 27 de ani şi un nume de legendă: Hrebenciuc. Florin Alexandru Hrebenciuc. Sinistrele asemănări cu sforarul –şef nu se opresc aici. Pe tatăl neeligibilului Florin Alexandru îl cheamă chiar Viorel Hrebenciuc. Tatăl este şef la Agenţia Rutieră Română-Agenţia Suceava, om de afaceri şi vicepreşedinte al filialei PD din aceeaşi zonă. Să fie numele motivul pentru care nu apare tatăl pe listă, ci vlăstarul său de doar 27 de ani?

Referendum pentru Guvernul Tăriceanu

Deunăzi, am ajuns la concluzia că Traian Băsescu nutreşte nu ură faţă de jurnalişti, ci o gelozie pură. Asta pentru că aceştia reuşesc să manipuleze şi, în bună măsură, chiar să creeze agenda populaţiei. Plus că presa mai e şi câinele de pază al democraţiei. Or, Traian Băsescu exact la asta aspiră, încercând să atragă atenţia asupra unor probleme, reale sau închipuite. Tot una. Aşa şi cu votul uninominal. Dacă luăm referendumul pentru uninominal ca un demers politic (iar Traian Băsescu acţionează politic - cadru consfinţit de Curtea Constituţională), acesta are toate şansele de a fi unul eşuat. Din două motive. 1. Pentru că e greu de crezut că s-ar strânge 50%+1 dintre cetăţenii cu drept de vot să spună "da". 2. Pentru că un asemenea demers este greu de justificat public (lumea se cam satură de o gâlceavă politică al cărei rost nu îl înţelege). La toate astea se adaugă un context complex: vremea de afară, nu se poate investi prea mult într-un asemenea demers (e greu de crezut că drumarii prieteni ai lui Băsescu vor lucra şi pe timp de iarnă), mai toate partidele s-au declarat în favoarea uninominalului (şi deci nu pot fi atacate prea tare) ş.a.m.d.
Pentru cei care susţin că demersul lui Băsescu are rolul unic de element catalizator al campaniei electorale a PD, lucru în parte adevărat, trebuie spus că preşedintele acţionează mai degrabă pe termen scurt. Asta pentru că, spuneam şi mai sus, referendumul i-ar aduce dezavantaje imagologice (lucru pe care nu e dispus să-l facă nici în favoarea "partidului de suflet). Băsescu forţează şi, deocamdată, câştigă. PNL îşi asumă răspunderea pentru uninominal, ce-i drept cam tardiv. O nouă şansă pentru Băsescu de a încropi o majoritate care să saboteze demersul Guvernului. Asta în contextul în care PRM şi UDMR nu vor uninominal şi au votat împotriva moţiunii.
Să nu ne lăsăm înşelaţi: Băsescu încă speră în căderea lui Tăriceanu.

Profesorul Traian Băsescu

Traian Băsescu demonstrează că ştie să înveţe o limbă străină. Nu e un lucru tocmai rău, că şi aşa ne plângeam de străineza pe care o chinuiesc toţi preşedinţii României, de la Iliescu încoace. Este o metodă prin care nu numai că îţi atragi simpatia unei etnii, dar şi atenuezi din efectele derapajelor discriminatorii pe care le-ai demonstrat de-a lungul timpului. Una bucată ţigancă împuţită merită două fraze în limba respectivei. Mai trânteşti un armean capabil, te apuci să iei lecţii de limbă cu Vosganian sau Pambuccian. Oare cum o rezolva diferendul cu doamna păsărică? Te pomeneşti că se pune pe tocit atlasul ornitologic sau, mai rău, descoperă limba pe care vorbesc femeile!

Îl va da jos Ion Iliescu pe Mircea Geoană?

Ion Iliescu a tunat şi a fulgerat la adresa conducerii PSD. Potrivit ziarului Adevărul, Ion Iliescu i-a catalogat pe actualii lideri ai social-democraţilor drept „aroganţi” şi „filfizoni”.

Evenimentul s-a consumat în cadrul aniversării Partidului Socialist Român (PSR), la care fostul preşedinte a participat în calitate de invitat. Evident, media (inclusiv cea care îl adulează pe Traian Băsescu şi care, mai nou, îl cocoloşeşte pe Mircea Geoană, doar-doar se va pune de o colaborare PSD-PD) a ocolit subiectul.

Atacul lui Ion Iliescu, însă, ar putea genera un efect politic mult mai puternic decât cel generat la nivel mediatic. Două săbii nu încap în aceiaşi teacă. Acesta este mesajul fostului preşedinte. Aşa că lucrurile se îndreaptă către un deznodământ violent.

Nu întâmplător a decis Ion Iliescu să participe la aniversarea PSR. În caz că „bunicuţa” nu reuşeşte să-l dea jos pe „prostănac”, există un partid în care să se mute cu arme şi bagaje. Iar un partid mai la stânga PSD, cu un mesaj social autentic, ar putea fi devastator pentru conducerea social-democraţilor, care numai de stânga nu este.

Dacă am fi consilierii lui Băsescu...

l-am sfătui să îl demită pe deja celebrul procuror Ţuluş. Ce ar avea de câştigat din această mutare? Pe termen scurt nimic, ba chiar ar pierde şi ar da apă la moară Ministrului Justiţiei Tudor Chiuariu. În acelaşi timp, însă, ar închide gura tuturor celor care urlă că DNA este sub comanda Cotrocenilor. Are deja imaginea celui care se foloseşte de orice pârghii pentru a-şi atinge scopul. Un pic de generozitate faţă de populaţie nu ar strica. Iar dacă vorbim pe termen mediu sau lung, nimic şi nimeni nu l-ar împiedica să pună un alt preferat în locul rămas ştirb. Aviz amatorilor!

Ştii ştirile?

Televiziunile titrează frenetic ştirile de ULTIMA ORĂ!!!: medicii nu sunt vinovaţi de moartea Patriarhului Teoctist, dosarul Zambaccian se întoarce la DNA, Episcopul vicar al Sibiului a primit din partea CNSAS verdictul de colaborare cu securitatea ca poliţie politică ş.a.m.d. Trebuie să facem diferenţa, totuşi, între ştirile de ultimă oră şi cele de primă importanţă. Dacă televiziunile nu pot, o facem noi. De aceea aşteptăm şi noi alte ştiri de ultimă oră. La urma urmei nu este decât mijlocul zilei!

"Naşul" lui Gigi

În perioada guvernării Năstase cineva foarte iscusit la minte (nu dăm nume pentru că există mai multe versiuni în ceea ce priveşte autorul) s-a gândit să-l „valorifice” pe Gigi Becali în plan politic. Ideea a prins nu doar in mintea latifundiarului din Pipera, ci şi în rândul alegătorilor. Astfel, într-un timp foarte scurt, PNG-ul lui Becali a crescut cât alţii într-o întreagă istorie postdecembristă, fapt ce l-a făcut pe patronul Stelei să aibă gânduri de mărire.

Elanul (dar şi procentele) lui Gigi ar putea fi zădărnicite, însă, mai repede decât au crezut unii (iarăşi nu dăm nume, de data asta pentru a creşte suspansul). Surpriza ar putea veni de la naşul lui Gigi. Este vorba, evident, de Gică. Modul ruşinos în care a fost dată afară fosta glorie a fotbalului românesc se va reflecta aproape sigur în procentele lui Gigi.

Şi acum întrebare pentru cunoscători: cine va reuşi să-l „valorifice” în plan politic pe Gică Hagi?

Caşcaval!!! La Telejurnal!

TVR nu face presă. Trebuie să ne obişnuim cu ideea că televiziunea publică face orice altceva: educaţie, divertisment, cultură, propagandă, informează, dezbate, dar nu face ceea ce jurnaliştii numesc presă. Nu vreau să jignesc pe nimeni, pentru că am cunoscut oameni talentaţi, care reuşesc să facă reportaje jurnalistice cu riscul unor repercusiuni din partea superiorilor. De anchete nici nu poate fi vorba. TVR este o instituţie a statului român ca oricare alta - Guvern, Parlament, Ministerul muncii...TVR plimbă hârtii la semnat, nu trimite jurnalişti la vânat. Ai o lege pe care trebuie să o respecţi dincolo de rigorile jurnalistice. Punct. Nu poţi să îl ignori pe preşedinte pentru că n-a spus nimic în discurs, din contră, trebuie să-l dai pe post pentru că, în reglementările TVR, preşedintele este primul ca importanţă jurnalistică etc... Ceea ce a făcut TVR cu DNA, ministrul Remeş, PNL, PD, sare din schema logică a TVR. S-au încurcat instituţiile, importanţa, ierarhia, totul. Acum nimeni nu mai ştie cum să aşeze ştirile de la jurnal: după lege, după comanda politică, după elementul de noutate ş.a.m.d. Nu mă bazez pe echidistanţa şi justeţea deciziei Comisiei de etică şi arbitraj a TVR, cea care va discuta cazul Remeş. Comisia nu este compusă din jurnalişti, din ombudsmen, aşa cum s-a dorit iniţial, preluându-se modelul suedez. Este compusă din angajaţi ai TVR, dinozauri de pe vremea Republicii Socialiste România. Ei îl vor sancţiona pe jurnalist pentru că făcut presă şi a încălcat legea TVR şi pe Culcer pentru că a premeditat totul. Să ne fie clar. Ei chiar au încălcat-o. Pentru că TVR-ului îi este interzis prin lege să facă presă.

Chestiuni de vocabular

De-a lungul timpului, politicienii şi presa, deopotrivă, au impus atenţiei publicului larg cuvinte şi sintagme care nu au în mod obişnuit o circulaţie şi un uz deosebit. Ultimul de pe listă este, fără îndoială, caltaboşul. Dar el se înscrie într-o glorioasă listă, alături de edec, păsărică, termopane, ţap, bileţel, prostănac etc. Apoi există şi acele construcţii recurente care implică neapărat o pisică (aruncată, arătată sau ruptă de-a binelea), un obiect otrăvit (măr, săgeată) sau o batistă şi un ţambal. Lista nu se opreşte aici şi, probabil, atât timp cât clasa politică şi mass-media vor oferi motive, noi expresii sugestive se vor adăuga. Pentru o instruire cât mai adecvată a populaţiei, propunem următorul cuvânt de pe listă: ipsativ. Acum să vedem cum îl vor folosi!

Iliescu reia tema guvernului PNL-PSD

Ion Iliescu declara azi, la Sibiu, că ideea unui guvern PNL-PSD nu e chiar atât de rea. Nu a zis el chiar aşa, dar asta e ideea. Bine, nu acum, după europarlamentare. Că a votat împotriva moţiunii a înţeles toată lumea. Că încearcă să-l dea jos pe Geoană, nu mai e un secret. Dar de ce vrea Iliescu un guvern cu PNL? (Pentru că, deşi susţine că nu ar fi pentru un semenea guvern, ideea nu i se pare nici foarte proastă). Parcă şablonul asta era al lui Hrebenciuc, nu? El se certa cu Năstase pentru paternitatea proiectului de acord “pe şase ani cu PNL”. Parcă Geoană se chinuia să-şi convingă colegii din partid că le oferă posturi în Guvern, doar să-l mai lase un pic preşedinte. Acum vine Iliescu şi reia o temă închisă. Care e explicaţia? Ce câştigă bătrânul “edec” din toată povestea asta?

Podul de flori s-a dus pe apa sâmbetei

În tot scandalul legat de întoarcerea de la graniţă a delegaţilor români care voiau să intre în Moldova, au apărut două elemente interesante. Primul fiind acela că ordinul de „evacuare” al românilor ar fi venit chiar de la primii doi oameni din statul moldovean: Vladimir Voronin (preşedintele) sau Vasile Tarlev (premierul).
Cu alte cuvinte, unul dintre cei doi ar fi dat ordin ca fiecare picior de român care încearcă să calce pe pământ moldovean să fie alungat în şuturi. Altfel, e cam dubios să te gândeşti că dintre toţi românii din lumea asta, lui Voronin şi lui Tarlev li s-ar fi pus pata tocmai pe inofensivii delegaţi.
Informaţiile au fost date de un şef din cadrul primăriei din Chişinău, Mihai Ghimpu, care a mai spus încă ceva. Există şi posibilitatea ca Traian Băsescu să fi fost informat despre aceste acţiuni şi, ca urmare, a renunţat să mai vină la Chişinău. “Băsescu probabil nu a vrut să ajungă să fie umilit în acest fel”, a spus Mihai Ghimpu. Aceeaşi informaţie o are şi Mediafax: ”Preşedintele Traian Băsescu a fost invitat de primarul Chişinăului să participe la sărbătoarea oraşului, însă a refuzat, invocând programul încărcat, au declarat pentru Mediafax surse politice, care au precizat că invitaţia l-ar fi deranjat pe preşedintele moldovean Vladimir Voronin”.
Aşadar, Băsescu a fost informat, a fentat cu succes ceea ce ar fi fost prima lui ba(ta)ie de mulţime în Moldova, dar i-a lăsat pe delegaţi să fie umiliţi… Cum vine asta?!

PD propune un slogan mediocru

PD şi-a stabilit sloganul de campanie. Acesta, potrivit Jurnalului Naţional, sună în felul următor: „Populari în Europa, democraţi în România”.
La prima citire pare interesant. Dacă, însă, începi să analizezi, descoperi că jocul de sensuri propus de slogan este unul banal, confuz şi irelevant. Banal pentru că reia două caracteristici pe care opinia publică, în mare, le cunoaşte – apartenenţa la PPE şi faptul că PD este un partid „democrat”. Confuz, pentru că noţiunile de „popular” şi/sau „democrat” sunt extrem de generale. Irelevant, pentru că nu oferă publicului larg motivaţia pentru care ar vota un asemenea partid.
Mai mult, există o „problemă” şi cu mesajul latent al sloganului. Acesta indică faptul că PD este un partid care se potenţează doar prin intermediul unor actori mai importanţi (grupul PPE în UE şi Traian Băsescu în România). În mod paradoxal, ceea ce s-a vrut a fi un punct tare (asocierea cu grupul PPE şi Traian Băsescu) indică o vulnerabilitate principială a democraţilor – PD este o formaţiune nedefinită din punct de vedere politic.
Este interesant că, în cadrul aceluiaşi articol din Jurnalul Naţional, este vorba şi de o taxă de 200 de milioane lei vechi pe care fiecare organizaţie locală a PD va fi obligată să o plătească la centru. Având în vedere că taxa va fi una obligatorie, este aproape sigur că aceasta va fi şi „populară”, şi „democrată”.

Primul agent electoral al ţării

Democraţii l-au invitat pe Traian Băsescu să participe la lansarea candidaţilor PD pentru alegerile europarlamentare. Evident că democraţii nu privesc asta ca pe o implicare a şefului statului în campania electorală, la fel cum nici lui Ion Iliescu nu i s-a părut nimic dubios să afişeze zâmbete largi pe bannerele PSD în campania din 2004. Explicaţia lui Emil Boc pentru apariţia preşedintelui la lansarea candidaţilor unui partid are mult sens şi justifică totul:”a mai fost invitat şi la alte evenimente ale PD”. Pentru cine nu a urmărit campania din 2004, iată cât de înverşunaţi erau democraţii de astăzi împotriva agenţilor electorali de ieri: „Preşedintele României a încălcat încă o dată litera şi spiritul Legii electorale, făcând campanie pentru candidaţii PSD. Ion Iliescu nu mai poate fi considerat preşedintele tuturor românilor, ci agentul electoral al PSD, care nu reprezintă interesele cetăţenilor, ci ale clicii care a guvernat România în ultimii patru ani”.

De la caltabosii nostri, la miliardele lor

Pentru ca traim o febra a teoriilor conspiraţioniste, haideti sa indicam tutoror cititorilor nostri un site interesant www.zeitgeistmovie.com . Recomandam site-ul cu multă caldura celor care s-au saturat de conspiratiile romanesti si vor sa gandeasca cu adevarat global.

Să lăsăm gluma deoparte

CNCD anunţă într-un comunicat de presă: "Colegiul Director face apel la întreaga clasă politică şi la toţi formatorii de opinie să promoveze un comportament şi limbaj non-discriminatoriu, chiar şi în dezbaterile politice, precum şi să ia atitudine faţă de eventualele încălcări ale principiului egalităţii de şanse." Dacă afirmaţia preşedintelui a fost tratată ca o glumă nevinovată, putem considera şi decizia consiliului tot o mostră de umor? Conform zicalei "În orice glumă există un sâmbure de adevăr", putem vedea adevărul doar dând deoparte gluma.