Revolutia "linistita" din Polonia nu se va repeta în România

După numărarea a 99% din voturi, Opoziţia (adică liberalii de la Platforma Civică) au câştigat alegerile anticipate cu 42%. Partidul fraţilor Kaczynski, Partidul Legii şi Dreptăţii, s-a situat pe locul 2 cu 32%.
Dacă ar fi să fiu subiectiv, aş spune că revoluţia din Ucraina a eşuat rapid, când Victor Iuscenko a demis guvernul Iuliei Timosenco, revoluţia poloneză promisă de fraţii Kaczynski a eşuat şi ea, iar revoluţia "portocalie" a lui Traian Băsescu nu se simte nici ea foarte bine. Nu voi fi subiectiv şi voi spune că democraţia nu se face prin revoluţii zgomotoase, ci prin revoluţii "liniştite". Sincer să fiu, am încercat o satisfacţie imensă când am auzit că Opoziţia a câştigat în Polonia. Să vă spun şi de ce.
În primul rând, pentru că Opoziţia a venit cu un mesaj economic, consistent, nu cu un mesaj "inventat" despre duşmani invizibili.
În al doilea rând, pentru că mi-am reamintit că electoratul se satură, la un moment dat, de discursul tip "criză". Polonezii s-au săturat după numai 2 ani, pentru că mulţi au văzut acest tip de discurs fără consistenţă în realitate - sunt vorbe despre reformarea unui sistem aruncate în vânt de către oamenii buni de gură din sistemul respectiv (ei sunt aceiaşi care au interes ca acel sistem să nu se reformeze).

Înainte de a încheia cu două observaţii despre eventualul deces al revoluţiei portocalii de la noi, vreau să mai fac o atenţionare legată de importanţa acestui vot. Dacă ar fi să abordăm o perspectivă sistemică asupra democraţiei, vom înţelege că în democraţiile tinere (şi nu numai) este normal ca electoratul să gireze personaje ca Traian Băsescu sau Lech Kaczynski. Este o modalitate excelentă de autoreglare a sistemului prin rotaţia la putere. De asemenea, este o formă de iluzionare a electoratului, care are impresia că poate decide destinul unui politician (că poate printr-un vot să "dea cu un politician de asfalt"). Odată ce acest catharsis este consumat, electoratul revine la sentimente mai bune şi votează pe baza soluţiilor pragmatice. Dacă nu se produce această revenire la "normalitate", de abia atunci putem vorbi despre degradarea democraţiei.

La final, câteva referiri la Traian Băsescu şi revoluţia noastră, care pare să nu se mai termine. Am o veste proastă ... nici nu se va termina prea curând. Marea problemă la noi este că Traian Băsescu nu a deţinut încă toată puterea şi s-a mărit miza revoluţiei. De pildă, dacă PD avea şi funcţia de premier încă din 2004, nu ar mai fi prins teren ideea de republică prezidenţială. În Polonia, fraţii Kaczynski au deţinut primele 2 funcţii din stat, deci şi-au asumat fără rezerve Puterea. La noi, Traian Băsescu a putut apela permanent la motivul "Consiliului". Întâi a fost "soluţia imorală", apoi a fost premierul şi liberalii "corupţi". Până când nu vom avea premier de la PD, este greu de crezut că revoluţia portocalie de la noi se va consuma. De dragul scenariilor ... să presupunem că PD ar ajunge la putere. Ştiţi ce se va întâmpla? Dacă PD va controla Parlamentul, în mai puţin de 1 an vom avea republică prezidenţială. Ulterior, premierul pedist, care va strânge nemulţumirile populaţiei, va fi schimbat de preşedinte, iar revoluţia va continua sub o nouă formă. Aşa că ... buckle up and enjoy the ride!