Referendum pentru Guvernul Tăriceanu

Deunăzi, am ajuns la concluzia că Traian Băsescu nutreşte nu ură faţă de jurnalişti, ci o gelozie pură. Asta pentru că aceştia reuşesc să manipuleze şi, în bună măsură, chiar să creeze agenda populaţiei. Plus că presa mai e şi câinele de pază al democraţiei. Or, Traian Băsescu exact la asta aspiră, încercând să atragă atenţia asupra unor probleme, reale sau închipuite. Tot una. Aşa şi cu votul uninominal. Dacă luăm referendumul pentru uninominal ca un demers politic (iar Traian Băsescu acţionează politic - cadru consfinţit de Curtea Constituţională), acesta are toate şansele de a fi unul eşuat. Din două motive. 1. Pentru că e greu de crezut că s-ar strânge 50%+1 dintre cetăţenii cu drept de vot să spună "da". 2. Pentru că un asemenea demers este greu de justificat public (lumea se cam satură de o gâlceavă politică al cărei rost nu îl înţelege). La toate astea se adaugă un context complex: vremea de afară, nu se poate investi prea mult într-un asemenea demers (e greu de crezut că drumarii prieteni ai lui Băsescu vor lucra şi pe timp de iarnă), mai toate partidele s-au declarat în favoarea uninominalului (şi deci nu pot fi atacate prea tare) ş.a.m.d.
Pentru cei care susţin că demersul lui Băsescu are rolul unic de element catalizator al campaniei electorale a PD, lucru în parte adevărat, trebuie spus că preşedintele acţionează mai degrabă pe termen scurt. Asta pentru că, spuneam şi mai sus, referendumul i-ar aduce dezavantaje imagologice (lucru pe care nu e dispus să-l facă nici în favoarea "partidului de suflet). Băsescu forţează şi, deocamdată, câştigă. PNL îşi asumă răspunderea pentru uninominal, ce-i drept cam tardiv. O nouă şansă pentru Băsescu de a încropi o majoritate care să saboteze demersul Guvernului. Asta în contextul în care PRM şi UDMR nu vor uninominal şi au votat împotriva moţiunii.
Să nu ne lăsăm înşelaţi: Băsescu încă speră în căderea lui Tăriceanu.