Despre Iliescu, Băsescu, Constantinescu şi originile lor

“Gazeta de Maramureş” a căutat mult şi a ajuns la concluzia că ultimii trei preşedinţi se trag, într-un fel sau altul, din Maramureş. Urmare a investigaţiilor făcute prin cătunele maramureşene, s-a stabilit că singura rudă a lui Iliescu din partea părinţilor trăieşte în comuna Rozavlea, unde s-a născut Maria Bucur, mama vitregă a fostului preşedinte. Mătuşa “Bunicuţei”, pe numele ei Ileana Stoica, povesteşte cum se ducea “Ionel” pe câmp, “când era mai micuţ” şi cum alegea ciorbele şi “verdeţurile”, în locul sticlei de horincă şi al slanei. După ce-a ajuns băiat mare, n-a mai trecut pe la Rozavlea. De aici urmează o povestioară simpatică cu Iliescu, preşedintele, în rol de Moise: „Era coloană, s-o împărţit poporu’ pă două părţi. Şi era Mircea Paşcu în spatele, ori în ‘naintea lui. Nu mai ştiu. El o zănit drept la mine…”

În cazul lui Băsescu, “Gazeta” citează o enciclopedie online apărută recent şi care susţine că familia lui Băsescu ar fi originară din satul cu aproximativ acelaşi nume. Dezvăluirea e şi mai tulburătoare, când ni se precizează că Băsescu ar fi urmaşul lui Gheorghe Pop de Băseşti. Lui Constantinescu, “Gazeta” nu i-a găsit rude interesante în Maramureş, dar nu exclude varianta ca acesta să fi avut “o mândră” prin zonă…

Bastârca, Băsescu şi Bâstroe

Ştirea ne duce cu gândul la două consecinţe imediate. Prima ar fi cea în care interpelările făcute de preşedinte presei se adaugă lungului şir de remarci nepotrivite. Traian Băsescu a dovedit că, în cazul în care nu are jurnaliştii de partea sa, este în stare să îi transforme pe loc în vinovaţi, bazându-se pe simpatia populaţiei pentru el şi pe antipatia acesteia pentru „ziarişti”. Preşedintele nu suportă critica, se oţărăşte la cine poate. Starea sa de iritare arată, de fapt, cât de conştient este că a greşit. A doua consecinţă este, poate, chiar mai gravă, şi se raportează chiar la puterea domnului preşedinte şi la relaţia acestuia cu poporul., Electoratul se aşteaptă de la Traian Băsescu, perceput ca un individ puternic şi cu un instinct politic ascuţit, ca aceste atuuri să fie folosite, deopotrivă, în lupta politică internă, dar şi în politica externă. Orgoliul naţional este un subiect sensibil şi el trebuie gâdilat permanent pentru a dovedi tuturor că eşti capabil să conduci o ţară. În cazul de faţă, cu atât mai mult cu cât este vorba de Ucraina. Concluziile acestui gest cel puţin nepotrivit duc la conturarea unei imagini total nesatisfăcătoatre a preşedintelui în ochii tuturor: ai altor diplomaţi, ai presei, ai populaţiei şi ai lui însuşi. Băsescu este în scădere şi este foarte posibil ca, asemeni ursului rănit, să încerce să se replieze pe poziţii de forţă atacând liberalii. În acest fel ar scăpa de eticheta provizorie de om politic slab şi ar da un semnal tuturor că este gata de luptă pentru confruntările politice electorale ce se apropie vertiginos.

Dâncu, despre Iliescu: “Javră bătrână”.

După cum ştiam cu toţii, grupul de la Cluj are o părere foarte bună despre Ion Iliescu. Dar chiar aşa de bună, nu s-ar fi aşteptat nimeni, niciodată. Iată ce amabilităţi e în stare să emită Vasile Dâncu (interviu în “Gazeta de Cluj”, 30 octombrie), la adresa lui Iliescu. Vorbind, din nou şi plicticos, despre reforma din PSD, Dâncu sare urât la gâtul lui Iliescu, fără a-i pronunţa numele, desigur:

“Trebuie păstraţi bătrânii înţelepţi, dar eliminate javrele bătrâne pentru care partidul este doar o cârpă de şters pe picioare. Trebuie să terminăm urgent cu resturile bolşevice şi cu sinecurile pentru scursorile vechiului regim”.

Şi nu se opreşte aici…

”(PSD este- n.n.) un partid care se caută pe sine, un partid în care nu au dispărut şulfele bolşevice şi golanii tranziţiei”

Şi lui Mircea Geoană, cu dragoste…

“Mircea Geoană nu este prostănac, înţelege sigur ce are de făcut. N-o să înţeleg niciodată de ce face tot ceea ce îl fragilizează, pe el şi partidul, de ce nu grăbeşte reforma şi schimbarea oamenilor”

Vanghelie l-a făcut de râs pe Iliescu. Geoană n-a avut nevoie de ajutor

Primarul-crocoduş a încercat ieri strategia vieţii lui. L-a invitat pe Băsescu la spectacolul de lansare a candidaţilor PSD. Manevra gândită pe jumătate, fireşte, era că Băsescu n-o să vină pe motiv că nu putea să-l lase pe premierul turc, Recep Tayyp Erdogan, cu ochii în soare. Băsescu a venit însă când le era pesediştilor lumea mai dragă şi când Geoană chiţăia mai cu nerv despre preşedintele ţării, care-iată- e părtinitor, jucător, dictator,infractor..

De-un penibil impecabil a fost discursul lui Geoană de după sosirea lui Băsescu. A fost imaginea clară unui şcolar mediocru, dar, de felul lui silitor, care face clasa de râs tocmai la lecţia deschisă cu domnu’ inspector.

Şi mai tristă a fost situţia lui Iliescu care, deşi a stat în banca lui, s-a bucurat de toată atenţia prezidenţială. Din cauza faptului că Vanghelie a fost lăsat să zburde liber, cu ideile lui cu tot, Iliescu a încasat una din cele mai umilitoare lovituri. Băsescu şi-a adus aminte că Rompexo (locul de paranghelie al lui Vanghelie) e locul unde, în anii 90, soţul doamnei Nina le mulţumea minerilor pentru spiritul civic deosebit. Replica nervoasă a lui Iliescu a venit prea târziu, pe posturile de televiziune. “Nu-mi e ruşine de trecutul meu”. Face bine la sănătate să-ţi repeţi asta tot timpul…

Parlamentul, agent electoral al lui Băsescu

Fac dragii noştri parlamentari ce fac şi reuşesc să enerveze pe toată lumea. Ultima prostie a fost cea cu modificarea Codului de Procedură Penalã şi a Codului Penal. Ceea ce nu reuşesc să înţeleg este ce dracu’ e în capul lor? Din informaţiile apărute în presă rezultă că proiectul de modificare a fost trecut de Comisia Juridică luni seară. Nimeni nu a ştiut de şedinţa comisiei, nimeni nu a relatat despre discuţii. Marţi dimineaţă, proiectul a ajuns în plen unde a fost votat în 30 de secunde. Din nou, nimeni nu s-a sesizat. Până aici strategia a fost perfectă. Ceea ce nu înţeleg este cum naiba au crezut ei că vor reuşi să trimită la promulgare proiectul fără ca nimeni să nu se prindă de manevră. Chiar sunt atât de infantili încât să creadă că niciunul dintre juriştii de la Cotroceni nu va citi proiectul? Chiar au crezut că având o asemenea “plăcintă” Băsescu nu o va folosi? Mare greşeală! Acum, teoria celor “322” care sabotează lupta anticorupţie mai are un stâlp de rezitenţă. Şi uite aşa îi ridică chiar cei mai mari opozanţi ai preşedintelui mingi la fileu, cu care acesta sã înscrie punct după punct.

De când e Băsescu diplomat?

Preşedintele a refuzat invitaţia de a participa la lansarea campaniei electorale a PSD, pe motiv de “program încărcat”. De ce s-o fi mai obosit Băsescu să mintă atât de politicos? Nu-i stă în fire (să fie politicos), iar minciuna sare în ochi. Programul i-ar fi permis multe activităţi extra-prezidenţiale. Inclusiv vizita la manifestaţia PSD, care începea la 17.00, în timp ce programul lui Băsescu se oprea, conform site-ului preşedinţiei, undeva la ora 16.00).
Nu era mai simplu să repete şi pentru Vanghelie, care nu deschisese televizorul alaltăieri, la ora 19.00, că nu va susţine în campanie pe altcineva decât PD?


UPDATE: Până la urmă s-a dus la PSD. N-a uitat să sublinieze că şi-a dat tot programul peste cap pentru a fi prezent la manifestarea pesediştilor. Care program?!?!

Metrosexualii din Parlament

Deputaţii s-au abonat la reviste pentru femei. Evident, şi fizicul şi etatea îi recomandă pentru a consuma astfel de produse. Adică e clar că le va arde buza până va apărea noul număr din CoolGirl (revistă dedicată adolescentelor!!) pentru a devora sfaturi de genul “Cum îl faci să te placă şi mai mult?”, “Există dragostea perfectă?”, “Învaţă totul despre french kiss” sau “Când ştii că trebuie să spui te iubesc?”.
De prost gust cum îi ştiţi, nu s-au putut abona doar la o singură revistă, gen aia care avea cele mai bune chestionare, cele mai bune tipsuri pentru o manichiură french reuşită sau cei mai mişto bărbaţi dezbrăcaţi, ci le-au luat pe toate: Cosmopolitan, Tabu, Lumea Femeilor, Elle, ş.a.m.d.

Uitaţi-vă la feţele de mai jos. Nu-i aşa că par exact genul Cosmo: actuali, activi şi atractivi?

Vine uninominalul! Cine este Buridan?

Pa partea guvernamentală se anunţă că săptămâna viitoare proiectul de lege va intra în dezbaterea Senatului. Pe partea prezidenţială, surse declară că e gata decretul pentru referendum. Cine are dreptate? Logica elementară ar spune că puterea legislativă plus cea executivă trebuie să aibă câştig de cauză. Dar nimeni nu trebuie să îl subestimeze pe Sailor Man. Că tot rimează cu Buridan.

Revolutia "linistita" din Polonia nu se va repeta în România

După numărarea a 99% din voturi, Opoziţia (adică liberalii de la Platforma Civică) au câştigat alegerile anticipate cu 42%. Partidul fraţilor Kaczynski, Partidul Legii şi Dreptăţii, s-a situat pe locul 2 cu 32%.
Dacă ar fi să fiu subiectiv, aş spune că revoluţia din Ucraina a eşuat rapid, când Victor Iuscenko a demis guvernul Iuliei Timosenco, revoluţia poloneză promisă de fraţii Kaczynski a eşuat şi ea, iar revoluţia "portocalie" a lui Traian Băsescu nu se simte nici ea foarte bine. Nu voi fi subiectiv şi voi spune că democraţia nu se face prin revoluţii zgomotoase, ci prin revoluţii "liniştite". Sincer să fiu, am încercat o satisfacţie imensă când am auzit că Opoziţia a câştigat în Polonia. Să vă spun şi de ce.
În primul rând, pentru că Opoziţia a venit cu un mesaj economic, consistent, nu cu un mesaj "inventat" despre duşmani invizibili.
În al doilea rând, pentru că mi-am reamintit că electoratul se satură, la un moment dat, de discursul tip "criză". Polonezii s-au săturat după numai 2 ani, pentru că mulţi au văzut acest tip de discurs fără consistenţă în realitate - sunt vorbe despre reformarea unui sistem aruncate în vânt de către oamenii buni de gură din sistemul respectiv (ei sunt aceiaşi care au interes ca acel sistem să nu se reformeze).

Înainte de a încheia cu două observaţii despre eventualul deces al revoluţiei portocalii de la noi, vreau să mai fac o atenţionare legată de importanţa acestui vot. Dacă ar fi să abordăm o perspectivă sistemică asupra democraţiei, vom înţelege că în democraţiile tinere (şi nu numai) este normal ca electoratul să gireze personaje ca Traian Băsescu sau Lech Kaczynski. Este o modalitate excelentă de autoreglare a sistemului prin rotaţia la putere. De asemenea, este o formă de iluzionare a electoratului, care are impresia că poate decide destinul unui politician (că poate printr-un vot să "dea cu un politician de asfalt"). Odată ce acest catharsis este consumat, electoratul revine la sentimente mai bune şi votează pe baza soluţiilor pragmatice. Dacă nu se produce această revenire la "normalitate", de abia atunci putem vorbi despre degradarea democraţiei.

La final, câteva referiri la Traian Băsescu şi revoluţia noastră, care pare să nu se mai termine. Am o veste proastă ... nici nu se va termina prea curând. Marea problemă la noi este că Traian Băsescu nu a deţinut încă toată puterea şi s-a mărit miza revoluţiei. De pildă, dacă PD avea şi funcţia de premier încă din 2004, nu ar mai fi prins teren ideea de republică prezidenţială. În Polonia, fraţii Kaczynski au deţinut primele 2 funcţii din stat, deci şi-au asumat fără rezerve Puterea. La noi, Traian Băsescu a putut apela permanent la motivul "Consiliului". Întâi a fost "soluţia imorală", apoi a fost premierul şi liberalii "corupţi". Până când nu vom avea premier de la PD, este greu de crezut că revoluţia portocalie de la noi se va consuma. De dragul scenariilor ... să presupunem că PD ar ajunge la putere. Ştiţi ce se va întâmpla? Dacă PD va controla Parlamentul, în mai puţin de 1 an vom avea republică prezidenţială. Ulterior, premierul pedist, care va strânge nemulţumirile populaţiei, va fi schimbat de preşedinte, iar revoluţia va continua sub o nouă formă. Aşa că ... buckle up and enjoy the ride!

Cum a ajuns Hrebenciuc pe lista PD pentru PE?

PD are pe lista pentru europarlamentare un candidat cu nume de guzgan. Tânăra speranţă a politicii de la Bruxelles are 27 de ani şi un nume de legendă: Hrebenciuc. Florin Alexandru Hrebenciuc. Sinistrele asemănări cu sforarul –şef nu se opresc aici. Pe tatăl neeligibilului Florin Alexandru îl cheamă chiar Viorel Hrebenciuc. Tatăl este şef la Agenţia Rutieră Română-Agenţia Suceava, om de afaceri şi vicepreşedinte al filialei PD din aceeaşi zonă. Să fie numele motivul pentru care nu apare tatăl pe listă, ci vlăstarul său de doar 27 de ani?

Referendum pentru Guvernul Tăriceanu

Deunăzi, am ajuns la concluzia că Traian Băsescu nutreşte nu ură faţă de jurnalişti, ci o gelozie pură. Asta pentru că aceştia reuşesc să manipuleze şi, în bună măsură, chiar să creeze agenda populaţiei. Plus că presa mai e şi câinele de pază al democraţiei. Or, Traian Băsescu exact la asta aspiră, încercând să atragă atenţia asupra unor probleme, reale sau închipuite. Tot una. Aşa şi cu votul uninominal. Dacă luăm referendumul pentru uninominal ca un demers politic (iar Traian Băsescu acţionează politic - cadru consfinţit de Curtea Constituţională), acesta are toate şansele de a fi unul eşuat. Din două motive. 1. Pentru că e greu de crezut că s-ar strânge 50%+1 dintre cetăţenii cu drept de vot să spună "da". 2. Pentru că un asemenea demers este greu de justificat public (lumea se cam satură de o gâlceavă politică al cărei rost nu îl înţelege). La toate astea se adaugă un context complex: vremea de afară, nu se poate investi prea mult într-un asemenea demers (e greu de crezut că drumarii prieteni ai lui Băsescu vor lucra şi pe timp de iarnă), mai toate partidele s-au declarat în favoarea uninominalului (şi deci nu pot fi atacate prea tare) ş.a.m.d.
Pentru cei care susţin că demersul lui Băsescu are rolul unic de element catalizator al campaniei electorale a PD, lucru în parte adevărat, trebuie spus că preşedintele acţionează mai degrabă pe termen scurt. Asta pentru că, spuneam şi mai sus, referendumul i-ar aduce dezavantaje imagologice (lucru pe care nu e dispus să-l facă nici în favoarea "partidului de suflet). Băsescu forţează şi, deocamdată, câştigă. PNL îşi asumă răspunderea pentru uninominal, ce-i drept cam tardiv. O nouă şansă pentru Băsescu de a încropi o majoritate care să saboteze demersul Guvernului. Asta în contextul în care PRM şi UDMR nu vor uninominal şi au votat împotriva moţiunii.
Să nu ne lăsăm înşelaţi: Băsescu încă speră în căderea lui Tăriceanu.

Profesorul Traian Băsescu

Traian Băsescu demonstrează că ştie să înveţe o limbă străină. Nu e un lucru tocmai rău, că şi aşa ne plângeam de străineza pe care o chinuiesc toţi preşedinţii României, de la Iliescu încoace. Este o metodă prin care nu numai că îţi atragi simpatia unei etnii, dar şi atenuezi din efectele derapajelor discriminatorii pe care le-ai demonstrat de-a lungul timpului. Una bucată ţigancă împuţită merită două fraze în limba respectivei. Mai trânteşti un armean capabil, te apuci să iei lecţii de limbă cu Vosganian sau Pambuccian. Oare cum o rezolva diferendul cu doamna păsărică? Te pomeneşti că se pune pe tocit atlasul ornitologic sau, mai rău, descoperă limba pe care vorbesc femeile!

Îl va da jos Ion Iliescu pe Mircea Geoană?

Ion Iliescu a tunat şi a fulgerat la adresa conducerii PSD. Potrivit ziarului Adevărul, Ion Iliescu i-a catalogat pe actualii lideri ai social-democraţilor drept „aroganţi” şi „filfizoni”.

Evenimentul s-a consumat în cadrul aniversării Partidului Socialist Român (PSR), la care fostul preşedinte a participat în calitate de invitat. Evident, media (inclusiv cea care îl adulează pe Traian Băsescu şi care, mai nou, îl cocoloşeşte pe Mircea Geoană, doar-doar se va pune de o colaborare PSD-PD) a ocolit subiectul.

Atacul lui Ion Iliescu, însă, ar putea genera un efect politic mult mai puternic decât cel generat la nivel mediatic. Două săbii nu încap în aceiaşi teacă. Acesta este mesajul fostului preşedinte. Aşa că lucrurile se îndreaptă către un deznodământ violent.

Nu întâmplător a decis Ion Iliescu să participe la aniversarea PSR. În caz că „bunicuţa” nu reuşeşte să-l dea jos pe „prostănac”, există un partid în care să se mute cu arme şi bagaje. Iar un partid mai la stânga PSD, cu un mesaj social autentic, ar putea fi devastator pentru conducerea social-democraţilor, care numai de stânga nu este.

Dacă am fi consilierii lui Băsescu...

l-am sfătui să îl demită pe deja celebrul procuror Ţuluş. Ce ar avea de câştigat din această mutare? Pe termen scurt nimic, ba chiar ar pierde şi ar da apă la moară Ministrului Justiţiei Tudor Chiuariu. În acelaşi timp, însă, ar închide gura tuturor celor care urlă că DNA este sub comanda Cotrocenilor. Are deja imaginea celui care se foloseşte de orice pârghii pentru a-şi atinge scopul. Un pic de generozitate faţă de populaţie nu ar strica. Iar dacă vorbim pe termen mediu sau lung, nimic şi nimeni nu l-ar împiedica să pună un alt preferat în locul rămas ştirb. Aviz amatorilor!

Ştii ştirile?

Televiziunile titrează frenetic ştirile de ULTIMA ORĂ!!!: medicii nu sunt vinovaţi de moartea Patriarhului Teoctist, dosarul Zambaccian se întoarce la DNA, Episcopul vicar al Sibiului a primit din partea CNSAS verdictul de colaborare cu securitatea ca poliţie politică ş.a.m.d. Trebuie să facem diferenţa, totuşi, între ştirile de ultimă oră şi cele de primă importanţă. Dacă televiziunile nu pot, o facem noi. De aceea aşteptăm şi noi alte ştiri de ultimă oră. La urma urmei nu este decât mijlocul zilei!

"Naşul" lui Gigi

În perioada guvernării Năstase cineva foarte iscusit la minte (nu dăm nume pentru că există mai multe versiuni în ceea ce priveşte autorul) s-a gândit să-l „valorifice” pe Gigi Becali în plan politic. Ideea a prins nu doar in mintea latifundiarului din Pipera, ci şi în rândul alegătorilor. Astfel, într-un timp foarte scurt, PNG-ul lui Becali a crescut cât alţii într-o întreagă istorie postdecembristă, fapt ce l-a făcut pe patronul Stelei să aibă gânduri de mărire.

Elanul (dar şi procentele) lui Gigi ar putea fi zădărnicite, însă, mai repede decât au crezut unii (iarăşi nu dăm nume, de data asta pentru a creşte suspansul). Surpriza ar putea veni de la naşul lui Gigi. Este vorba, evident, de Gică. Modul ruşinos în care a fost dată afară fosta glorie a fotbalului românesc se va reflecta aproape sigur în procentele lui Gigi.

Şi acum întrebare pentru cunoscători: cine va reuşi să-l „valorifice” în plan politic pe Gică Hagi?

Caşcaval!!! La Telejurnal!

TVR nu face presă. Trebuie să ne obişnuim cu ideea că televiziunea publică face orice altceva: educaţie, divertisment, cultură, propagandă, informează, dezbate, dar nu face ceea ce jurnaliştii numesc presă. Nu vreau să jignesc pe nimeni, pentru că am cunoscut oameni talentaţi, care reuşesc să facă reportaje jurnalistice cu riscul unor repercusiuni din partea superiorilor. De anchete nici nu poate fi vorba. TVR este o instituţie a statului român ca oricare alta - Guvern, Parlament, Ministerul muncii...TVR plimbă hârtii la semnat, nu trimite jurnalişti la vânat. Ai o lege pe care trebuie să o respecţi dincolo de rigorile jurnalistice. Punct. Nu poţi să îl ignori pe preşedinte pentru că n-a spus nimic în discurs, din contră, trebuie să-l dai pe post pentru că, în reglementările TVR, preşedintele este primul ca importanţă jurnalistică etc... Ceea ce a făcut TVR cu DNA, ministrul Remeş, PNL, PD, sare din schema logică a TVR. S-au încurcat instituţiile, importanţa, ierarhia, totul. Acum nimeni nu mai ştie cum să aşeze ştirile de la jurnal: după lege, după comanda politică, după elementul de noutate ş.a.m.d. Nu mă bazez pe echidistanţa şi justeţea deciziei Comisiei de etică şi arbitraj a TVR, cea care va discuta cazul Remeş. Comisia nu este compusă din jurnalişti, din ombudsmen, aşa cum s-a dorit iniţial, preluându-se modelul suedez. Este compusă din angajaţi ai TVR, dinozauri de pe vremea Republicii Socialiste România. Ei îl vor sancţiona pe jurnalist pentru că făcut presă şi a încălcat legea TVR şi pe Culcer pentru că a premeditat totul. Să ne fie clar. Ei chiar au încălcat-o. Pentru că TVR-ului îi este interzis prin lege să facă presă.

Chestiuni de vocabular

De-a lungul timpului, politicienii şi presa, deopotrivă, au impus atenţiei publicului larg cuvinte şi sintagme care nu au în mod obişnuit o circulaţie şi un uz deosebit. Ultimul de pe listă este, fără îndoială, caltaboşul. Dar el se înscrie într-o glorioasă listă, alături de edec, păsărică, termopane, ţap, bileţel, prostănac etc. Apoi există şi acele construcţii recurente care implică neapărat o pisică (aruncată, arătată sau ruptă de-a binelea), un obiect otrăvit (măr, săgeată) sau o batistă şi un ţambal. Lista nu se opreşte aici şi, probabil, atât timp cât clasa politică şi mass-media vor oferi motive, noi expresii sugestive se vor adăuga. Pentru o instruire cât mai adecvată a populaţiei, propunem următorul cuvânt de pe listă: ipsativ. Acum să vedem cum îl vor folosi!

Iliescu reia tema guvernului PNL-PSD

Ion Iliescu declara azi, la Sibiu, că ideea unui guvern PNL-PSD nu e chiar atât de rea. Nu a zis el chiar aşa, dar asta e ideea. Bine, nu acum, după europarlamentare. Că a votat împotriva moţiunii a înţeles toată lumea. Că încearcă să-l dea jos pe Geoană, nu mai e un secret. Dar de ce vrea Iliescu un guvern cu PNL? (Pentru că, deşi susţine că nu ar fi pentru un semenea guvern, ideea nu i se pare nici foarte proastă). Parcă şablonul asta era al lui Hrebenciuc, nu? El se certa cu Năstase pentru paternitatea proiectului de acord “pe şase ani cu PNL”. Parcă Geoană se chinuia să-şi convingă colegii din partid că le oferă posturi în Guvern, doar să-l mai lase un pic preşedinte. Acum vine Iliescu şi reia o temă închisă. Care e explicaţia? Ce câştigă bătrânul “edec” din toată povestea asta?

Podul de flori s-a dus pe apa sâmbetei

În tot scandalul legat de întoarcerea de la graniţă a delegaţilor români care voiau să intre în Moldova, au apărut două elemente interesante. Primul fiind acela că ordinul de „evacuare” al românilor ar fi venit chiar de la primii doi oameni din statul moldovean: Vladimir Voronin (preşedintele) sau Vasile Tarlev (premierul).
Cu alte cuvinte, unul dintre cei doi ar fi dat ordin ca fiecare picior de român care încearcă să calce pe pământ moldovean să fie alungat în şuturi. Altfel, e cam dubios să te gândeşti că dintre toţi românii din lumea asta, lui Voronin şi lui Tarlev li s-ar fi pus pata tocmai pe inofensivii delegaţi.
Informaţiile au fost date de un şef din cadrul primăriei din Chişinău, Mihai Ghimpu, care a mai spus încă ceva. Există şi posibilitatea ca Traian Băsescu să fi fost informat despre aceste acţiuni şi, ca urmare, a renunţat să mai vină la Chişinău. “Băsescu probabil nu a vrut să ajungă să fie umilit în acest fel”, a spus Mihai Ghimpu. Aceeaşi informaţie o are şi Mediafax: ”Preşedintele Traian Băsescu a fost invitat de primarul Chişinăului să participe la sărbătoarea oraşului, însă a refuzat, invocând programul încărcat, au declarat pentru Mediafax surse politice, care au precizat că invitaţia l-ar fi deranjat pe preşedintele moldovean Vladimir Voronin”.
Aşadar, Băsescu a fost informat, a fentat cu succes ceea ce ar fi fost prima lui ba(ta)ie de mulţime în Moldova, dar i-a lăsat pe delegaţi să fie umiliţi… Cum vine asta?!

PD propune un slogan mediocru

PD şi-a stabilit sloganul de campanie. Acesta, potrivit Jurnalului Naţional, sună în felul următor: „Populari în Europa, democraţi în România”.
La prima citire pare interesant. Dacă, însă, începi să analizezi, descoperi că jocul de sensuri propus de slogan este unul banal, confuz şi irelevant. Banal pentru că reia două caracteristici pe care opinia publică, în mare, le cunoaşte – apartenenţa la PPE şi faptul că PD este un partid „democrat”. Confuz, pentru că noţiunile de „popular” şi/sau „democrat” sunt extrem de generale. Irelevant, pentru că nu oferă publicului larg motivaţia pentru care ar vota un asemenea partid.
Mai mult, există o „problemă” şi cu mesajul latent al sloganului. Acesta indică faptul că PD este un partid care se potenţează doar prin intermediul unor actori mai importanţi (grupul PPE în UE şi Traian Băsescu în România). În mod paradoxal, ceea ce s-a vrut a fi un punct tare (asocierea cu grupul PPE şi Traian Băsescu) indică o vulnerabilitate principială a democraţilor – PD este o formaţiune nedefinită din punct de vedere politic.
Este interesant că, în cadrul aceluiaşi articol din Jurnalul Naţional, este vorba şi de o taxă de 200 de milioane lei vechi pe care fiecare organizaţie locală a PD va fi obligată să o plătească la centru. Având în vedere că taxa va fi una obligatorie, este aproape sigur că aceasta va fi şi „populară”, şi „democrată”.

Primul agent electoral al ţării

Democraţii l-au invitat pe Traian Băsescu să participe la lansarea candidaţilor PD pentru alegerile europarlamentare. Evident că democraţii nu privesc asta ca pe o implicare a şefului statului în campania electorală, la fel cum nici lui Ion Iliescu nu i s-a părut nimic dubios să afişeze zâmbete largi pe bannerele PSD în campania din 2004. Explicaţia lui Emil Boc pentru apariţia preşedintelui la lansarea candidaţilor unui partid are mult sens şi justifică totul:”a mai fost invitat şi la alte evenimente ale PD”. Pentru cine nu a urmărit campania din 2004, iată cât de înverşunaţi erau democraţii de astăzi împotriva agenţilor electorali de ieri: „Preşedintele României a încălcat încă o dată litera şi spiritul Legii electorale, făcând campanie pentru candidaţii PSD. Ion Iliescu nu mai poate fi considerat preşedintele tuturor românilor, ci agentul electoral al PSD, care nu reprezintă interesele cetăţenilor, ci ale clicii care a guvernat România în ultimii patru ani”.

De la caltabosii nostri, la miliardele lor

Pentru ca traim o febra a teoriilor conspiraţioniste, haideti sa indicam tutoror cititorilor nostri un site interesant www.zeitgeistmovie.com . Recomandam site-ul cu multă caldura celor care s-au saturat de conspiratiile romanesti si vor sa gandeasca cu adevarat global.

Să lăsăm gluma deoparte

CNCD anunţă într-un comunicat de presă: "Colegiul Director face apel la întreaga clasă politică şi la toţi formatorii de opinie să promoveze un comportament şi limbaj non-discriminatoriu, chiar şi în dezbaterile politice, precum şi să ia atitudine faţă de eventualele încălcări ale principiului egalităţii de şanse." Dacă afirmaţia preşedintelui a fost tratată ca o glumă nevinovată, putem considera şi decizia consiliului tot o mostră de umor? Conform zicalei "În orice glumă există un sâmbure de adevăr", putem vedea adevărul doar dând deoparte gluma.