Judecătorul DĂNILEŢ, despre şpagă, sentinţe dictate, posturi şmenuite în Justiţie

Aşa începe un interviu cu judecătorul clujean Cristi Dănileţ, publicat astăzi în Academia Caţavencu. Nonconformist în gândire şi cu identitate vizuală proprie, domnia sa vorbeşte preţ de o pagină despre metehnele sistemului judiciar românesc. Pentru cei neavizaţi, adevărurile ucigătoare despre sistem, amestecate cu trăirile sale interne, pot da fiori oricărui cetăţean care urmează să ceară o apostilă sau să intre într-o sală de judecată. Sistemul este canceros, dar practicienii meseriei lui Dănileţ sunt nişte apărători şi luptători ai dreptăţii. În marea majoritate chiar sunt. Dar nu Dănileţ.

Înainte de a se erija într-un exponent al moralităţii, domnul judecător ar trebui să dezvăluie şi faptele: cum a ajuns de la Cluj la Bucureşti, cum a judecat, într-o crasă incompatibilitate, un dosar de pensie alimentară în condiţiile în care era parte în proces şi cum, din frustrări personale, a întors Ministerul Justiţiei cu spatele către Consiliul Superior al Magistraturii, ceea ce îi convenea de minune Monicăi Macovei în lupta sa cu „balaurul CSM”.

Presa e gura noastră de aer curat, zice fostul consilier al ministrului Macovei care era în fiecare zi cu mâna pe telefon sunând jurnaliştii apropiaţi pentru a da pe surse din şedinţele CSM sau din informaţiile clasificate la nivelul MJ. Omul a făcut parte din comisia numită de Macovei pentru desfiinţarea arhivei SIPA.

Dănileţ face aprecieri laudative şi la adresa DNA, aducând astfel flori la monumentul viu al lui Ţuluş, superiorul său ierarhic de la Cluj. Fiind unul dintre membrii fondatori ai „So Just“, domnia sa coordonează mai multe campanii negative împotriva miniştrilor liberali, la braţ cu prietenii care au pătimit de pe urma controalelor de la MJ şi au fost daţi afară.

Tânăr, tenace şi recunoscător, acesta iese la atac aproape zilnic pe blogul său după ce a plecat de la MJ. O face şi prin interviuri, luări de poziţie sau prin comunicate scrise împreună cu băieţii din ONG-urile profesionale ostile PNL. Şi exemplele ar putea continua.

Apreciem gestul de a trage semnale ucigătoare privind starea justiţiei, dar vai şi amar de bieţii oameni care intră în sala în care judecă domnia sa. Un mare susţinător al reformelor, Dănileţ ştie că justiţia trebuie pusă în slujba cetăţeanului. Dar judecătorul Dănileţ lucrează, din inerţie, în slujba cui trebuie.