Judecătorul DĂNILEŢ, despre şpagă, sentinţe dictate, posturi şmenuite în Justiţie

Aşa începe un interviu cu judecătorul clujean Cristi Dănileţ, publicat astăzi în Academia Caţavencu. Nonconformist în gândire şi cu identitate vizuală proprie, domnia sa vorbeşte preţ de o pagină despre metehnele sistemului judiciar românesc. Pentru cei neavizaţi, adevărurile ucigătoare despre sistem, amestecate cu trăirile sale interne, pot da fiori oricărui cetăţean care urmează să ceară o apostilă sau să intre într-o sală de judecată. Sistemul este canceros, dar practicienii meseriei lui Dănileţ sunt nişte apărători şi luptători ai dreptăţii. În marea majoritate chiar sunt. Dar nu Dănileţ.

Înainte de a se erija într-un exponent al moralităţii, domnul judecător ar trebui să dezvăluie şi faptele: cum a ajuns de la Cluj la Bucureşti, cum a judecat, într-o crasă incompatibilitate, un dosar de pensie alimentară în condiţiile în care era parte în proces şi cum, din frustrări personale, a întors Ministerul Justiţiei cu spatele către Consiliul Superior al Magistraturii, ceea ce îi convenea de minune Monicăi Macovei în lupta sa cu „balaurul CSM”.

Presa e gura noastră de aer curat, zice fostul consilier al ministrului Macovei care era în fiecare zi cu mâna pe telefon sunând jurnaliştii apropiaţi pentru a da pe surse din şedinţele CSM sau din informaţiile clasificate la nivelul MJ. Omul a făcut parte din comisia numită de Macovei pentru desfiinţarea arhivei SIPA.

Dănileţ face aprecieri laudative şi la adresa DNA, aducând astfel flori la monumentul viu al lui Ţuluş, superiorul său ierarhic de la Cluj. Fiind unul dintre membrii fondatori ai „So Just“, domnia sa coordonează mai multe campanii negative împotriva miniştrilor liberali, la braţ cu prietenii care au pătimit de pe urma controalelor de la MJ şi au fost daţi afară.

Tânăr, tenace şi recunoscător, acesta iese la atac aproape zilnic pe blogul său după ce a plecat de la MJ. O face şi prin interviuri, luări de poziţie sau prin comunicate scrise împreună cu băieţii din ONG-urile profesionale ostile PNL. Şi exemplele ar putea continua.

Apreciem gestul de a trage semnale ucigătoare privind starea justiţiei, dar vai şi amar de bieţii oameni care intră în sala în care judecă domnia sa. Un mare susţinător al reformelor, Dănileţ ştie că justiţia trebuie pusă în slujba cetăţeanului. Dar judecătorul Dănileţ lucrează, din inerţie, în slujba cui trebuie.

Ipocrizia scandaloasă a lui Cătălin Avramescu

Precizăm de la început că nu am fost imuni, în diferite situaţii, la păcatul ipocriziei. Suntem siguri însă, că nu am ajuns pe culmile de ipocriziei pe care a ajuns ieri, în cadrul unui interviu radiofonic la BBC, proaspătul consilier prezidenţial Cătălin Avramescu.
Vom reproduce din memorie o parte din respectivul interviu radiofonic.
Reporterul a întrebat care este salariul noului consilier prezidenţial. Cu o voce detaşată, Cătălin Avramescu răspunde că nu a avut curiozitatea să afle, dar că din moment ce rangul de şef al cancelariei prezidenţiale este egal cu cel de consilier de stat, ar trebui să fie în jur de 35-40 de milioane de lei. După care adaugă hotărât că acest salariu este scandalos.
Reporterul (probabil gândindu-se la cheltuielile lunare ale domnului Avramescu) întreabă uşor stânjenit: „Scandalos de puţin?”. Răspunsul vine rapid: „Nu, scandalos de mult”. După care urmează o pledoarie sforăitoare despre salariul de lector al domnului Avramescu (care ar fi de 8 milioane), despre risipa demnitarilor şi funcţionarilor publici, care ar avea salarii nepermis de mari.
Să fie bine înţeles, nu considerăm salariul de acum al domnului Avramescu scandalos de mic. Nu îl considerăm nici prea mare. Este un salariu normal pentru şeful cancelariei prezidenţiale.
Ceea ce ni se pare scandalos este că dânsul face paradă de sărăcie, în cazul unui om care nu este în nici un caz un proletar.

Dacă aş fi un lector universitar care câştigă 8 milioane pe lună, plus cât mai câştig scriind din când în când editoriale în presă, vă asigur că aş fi foarte interesat care este venitul meu de consilier prezidenţial. Detaşarea faţă de acest subiect nu poate fi interpretată decât în două sensuri, fie domnul Cătălin Avramescu este noul sihastru al spaţiului public românesc, fie este un mare ipocrit. Ne amintim că acelaşi Cătălin Avramescu a acceptat vara trecută să fie irosiţi mii de euro din banul public pentru a merge cu avionul, nu cu maşina, până la vila prezidenţială din Neptun. Deci varianta cu sihastru Cătălin pică.

Acum, mai avem o întrebare pentru Cătălin Avramescu: „Dacă îl consideraţi scandalos de mare, de ce nu îl donaţi colegilor de la universitate sau unei familii cu venituri scăzute?”.

Şi încă o observaţie…de final. La o întâlnire cu sindicatele şi reprezentanţii Guvernului, Traian Băsescu, şeful de acum al lui Cătălin Avramescu afirma că un maistru în construcţii ar câştiga 1000 de euro.
Cu alte cuvinte, este scandalos ca şeful cancelariei prezidenţiale să câştige cât un maistru în construcţii. Sau poate nu orice şef al cancelariei prezidenţiale, ci tocmai Cătălin Avramescu. Ei bine, aici am putea fi de acord.

Andreea Creţulescu: şpagat pe două scaune

Andreea Creţulescu, roboata de la "Fabrica" Realităţii TV, scrie mai nou editoriale digitale pentru Gardianul. Ce să înţelegem din asta: că Gardianul o va lua pe urmele Realităţii sau viceversa? Deşi este greu de crezut, se pare că e viceversa. Înţelegem asta şi din subiectul abordat; aţi ghicit, este vorba despre Adrian Năstase. Care, după câte am înţeles de la Andreea Creţulescu, ar avea şanse mari să se întoarcă (la vârful PSD). Mai era puţin şi spunea: "care mi-aş dori, care ne-am dori să se întoarcă", dacă asta îi va face plăcere Mogulului.

Avem deja atac la noul ministru al Justiţiei!

Traian Băsescu, în stilul caracteristic, nu a făcut altceva decât să îl provoace pe proaspătul nominalizat la un gest care să provoace reacţii pe scena politică. Era normal ca Teodor Meleşcanu să ceară şi dosarele în cauză, orice ar spune Theodor Stolojan sau Emil Boc ( şi oricum nu ar spune nimic din ce l-ar surprinde pe preşedintele suprem). Problema este că, într-o cauză care îi dă dreptate ministrului, tot Băsescu are de câştigat. Poate veni acum să acuze din nou la televizor, în presa scrisă sau de la Cotroceni, prin declaraţii publice, că mersul Justiţiei este blocat. Ceea ce uită să menţioneze este că cel care îl blochează este tocmai preşedintele ţării.

Avem ministru la Justiţie!

E adevărat, este doar interimar, dar Teodor Meleşcanu este oricum ministru, aşa că Traian Băsescu nu mai are deocamdată nimic de spus. Pentru că s-ar discredita şi ar părea că pune beţe în roate doar de ciuda liberalilor. Nimic din ce vine pe filieră liberală nu mai este pe placul preşedintelui. Bănuim că preferinţele lui se îndreaptă spre PSD. Nu ar fi prima oară (George Maior este cazul care ne vine în minte). Nu o dată pesediştii şi-au exprimat apetenţa pentru Justiţie şi s-au lăudat cu oamenii lor. Din păcate pentru mulţi răutăcioşi nu se poate deocamdată.

Oficiosul din R.Moldova afirmă că Academia Franceză a acceptat termenul de „limbă moldovenească”

O nouă dovadă în favoarea acreditării limbii moldoveneşti este furnizată de publicaţia Moldova Suverană din Republica Moldova – oficiosul puterii de la Chişinău. Nu am verificat dovada prezentată de autor (cică noul „Le Petit Larousse” trece în calitate de limbă oficială a Republicii Moldova „limba moldovenească”), dar dacă aceasta este adevărată, rezultatul este egal cu o mică înfrângere a Bucureştiului în raport cu fârtatul din est. Partea proastă este că faţă de propaganda consecventă şi determinată a Chişinăului oficial, autorităţile române au o replică mult mai fragmentată şi mai demotivată. Poziţia lui Traian Băsescu faţă de provocările Chişinăului a fost una corectă, dar lipsită de efecte, deoarece Bucureştiul nu reuşeşte să treacă de faza promisiunilor populiste care nu se pun în practică (gen eliminarea vizelor pentru cetăţenii moldoveni).

Am revenit!

Gata vacanţa. În aproximativ o lună (am aşteptat data de 11 pentru a sublinia importanţa evenimentului) ne-am regrupat şi sosim cu forţe proaspete pe terenul atât de accidentat al evenimentelor politice din România. Sperăm să avem mai multe posturi, opinii diversificate şi, în primul rând, luciditatea de a nu ne lăsa seduşi de aparenţe. Aaaa, să nu uităm de cititorii noştri. Au fost destui, nu ştim câţi au mai rămas, vrem şi mai mulţi, eventualele comentarii sunt binevenite, iar blogosfera nu va avea decât de câştigat de pe urma implicării noastre, sperăm din ce în ce mai active. Între timp subiectele au început să apară, vor apărea şi postările noastre. Hai, la treabă!